Salvați-vă eul de…egoism!

Simplu și la obiect. Suntem dresați să devenim competitivi încă din școala primară. Să avem note mai mari decât ale colegului, să concurăm pentru diplome, să luptăm pentru existență, într-un individualism exacerbat, tipic societăților cu greutăți materiale. În același timp, educația de tip COLECTIVIST din anii trecuți ne obligă să purtăm masca unui altruism de fațadă, să ne temem de gura lumii, să ne fie rușine de propria individualitate și responsabilitate.Difuzarea responsabilității, aruncatul pisicii în curtea altuia, și dorința de a muri capra vecinului sunt expresii ale individualismului exacerbat, care poate fi mascat doar parțial de falsul altruism, impus de sistemul egalitarist din care încă ne zbatem să scăpăm, fără prea mare succes. Rezultă o lipsă DE AUTENTICITATE, o fragmentare a personalității, o LUPTĂ INTERIOARĂ dintre subconstient (ce sunt) și mintea rațională, conștientă (ce îmi impune societatea că ar trebui sa fiu). O națiune DIZARMONICĂ…

Și da, e o provocare să îl iei pe fiecare individ, și să îl ÎMPACI CU SINE însuși. Pare o muncă titanică, însă cu un pic de efort și voință putem veda că unii oamenii fac minuni. Dând exemplu și altora, și mobilizându-i să ACȚIONEZE. După pilda păsării Colibri, singura care, în mijlocul incendiului din junglă, ia apă din lac, cu ciocul, și o aruncă asupra flăcărilor.

pf2esv9wji.png

Amânare…

Primul meu post pe 2016. Yeeeeeey :)))))

Încă nu pot să adorm. Deși sunt obosită…. Mi-am luat tabletă (achiziție nouă) în brațe. De Facebook m-am cam plictisit…jocuri am jucat mare parte din zi. Și mi s-a făcut dor de blog. Am căutat aplicația pe Magazin Play…și m-am pus pe “răsfoit”. Am ” pierdut ” multe din postările voastre interesante, însă am recuperat o parte din ele în seara aceasta.

Cam asta a fost introducerea… Ar cam trebui să mă reapuc și eu de  scris…nu-i așa? :))))))

Când ți-ai făcut ultima oară planuri sau promisiuni? Câte din ele chiar le-ai realizat?

Intr-o zi, pentru un exercițiu (psihologic în mare parte) am fost pusă în situația să scriu (pe o foaie de hârtie) o listă cu ce trebuie să fac și am cam amânat (din diverse motive). Am început să scriu și am observat că listă nu era deloc scurtă. De la lucruri banale, de rutină, la planuri pe termen lung. După ce am terminat listă mi s-a spus în felul următor : “bun..incercuieste-le pe primele trei din listă, și fă-le ASTĂZI !” Pe moment m-a buhnit râsul, însă am rămas apoi șocată câte chestii trebuiau făcute astăzi, dar pe care le-am amânat, din diverse scuze.

Timpul e singurul lucru pe care îl avem cu toții, în mod egal, dar care este drămuit diferit, în funcție de deciziile fiecăruia. Și este al naibii de scurt, și ireversibil. Bună de luat în seamă și vorba :”Nu lăsa pe mâine ce poți face astăzi “.

Așadar….orice vă propuneți, faceți ACUM. Nu mai amânați. Timpul nu așteaptă pe nimeni.

Câte clipe am irosit….