Vă iert și vă uit…

"Vă iert pe toți cei care m-ați irosit și care m-ați folosit, ascunși după măști ale bunelor intenții și ale dragostei.Vă iert pe toți cei care mi-ați luat pacea sufletească și care mi-ați oferit nopți albe, pline de frământări și de lacrimi.Vă iert pe toți cei care m-ați mințit, care mi-ați înșelat așteptările, care m-ați trădat și care m-ați lovit pe la spate, nemeritat.Vă iert pe cei care ați făcut din durerile și din necazurile mele, bucuria voastră și prilej de a bârfi.Vă iert pe toți cei care, prin disprețul pe care mi l-ați arătat, ați reușit să mă faceți să cred că nu sunt destul de bună și de frumoasă, că nu sunt demnă de voi, că n-am nicio valoare și că nu merit să fiu prețuită. Vă iert pe toți cei care m-ați abandonat fără nicio explicație atunci când nu ați mai avut nevoie de mine, obligându-mă să trăiesc supliciul singurătății.Vă iert pe toți cei care m-ați amăgit cu promisiuni frumoase și cu calități morale însușite doar pentru a-mi câștiga iubirea.Vă iert pe toți cei care m-ați lovit peste obrazul pe care în trecut l-ați pupat și l-ați mângâiat.Vă iert pe toți cei care mi-ați împovărat sufletul cu griji inutile, cu regrete, cu complexe și cu dureri nemeritate.Vă iert pe toți cei care ați încercat să mă schimbați, să îmi luați libertatea de a fi eu, să mă asimilați turmei și să mă minimalizați.Vă iert pe cei care ați fost indiferenți la durerile mele, care mi-ați oferit priviri urâcioase când meritam și aveam nevoie de un zâmbet, care m-ați rănit cu cuvinte grele atunci când aveam nevoie de o vorbă bună și care mi-ați întors spatele atunci când aveam nevoie de o îmbrățișare și de o apropiere... Vă iert pentru că vreau să îmi eliberez sufletul și mintea de voi. Vă iert și vă uit...Să fiți fericiți!"



                                      Irina Binder- "Insomnii"

writer2

M-ai minţit…iar asta nu am cum să uit!

“Nu.. Eu nu am nicio poză cu noi doi pe care s-o privesc şi să-mi aduc aminte de tine. Nu am mai apucat să ne facem acea poză… “Lasă, o să ne facem şi poze împreună, nu e nicio grabă, avem timp.” ţi-am spus în timp ce mă vedeam în braţele tale… Şi timpul a trecut. Şi te-am mai ţinut în braţe de câteva ori de atunci, dar de poza noastră am uitat. Mai ştii, îmi spuneai “Nu vreau să te las să pleci”, iar eu te strângeam şi mai tare în braţe.
Îmi amintesc când mi-ai spus “Ar trebui să fiu prost să te las, n-o sa te las niciodată”. M-ai minţit! Ai spus că şi tu urăşti minciuna, ai spus că vei fi mereu sincer, indiferent de situaţie…
Urăsc cuvintele “mereu, niciodată, întotdeauna”, mereu le-am considerat nişte minciuni frumoase, lipsite de sens. Dar când le spuneai tu, păreau atât de reale. Poate fiindcă aveam încredere foarte mare în tine… Păreai atât de diferit de restu..atât de minunat…
Dar în final…nu ai avut curaj să-mi spui adevărul, nu ai avut curajul de a-mi spune ce-ţi doreşti, m-ai minţit, iar asta nu am cum să uit…”

harlem_nocturne_by_fragile_eyes_fiction-d5g3scy