“Un doctor îmbracă halatul alb ca să salvezi vieți, să sfideze moartea, dar după ce și-l dă jos e vulnerabil, la fel ca toți ceilalți. Un simplu om. Cu toții o să murim. Nu prea depinde de noi cum sau când. Dar avem puterea să hotărâm cum să ne trăim viața. Așa că dă-i drumul. Ia o decizie. Asta e viața pe care vrei să o trăiești? Acesta e omul pe care vrei să-l iubești? Sigur nu poți să fii mai bun? Poți să fii mai puternic? Mai binevoitor? Mai milos? Ia o decizie. Inspiră. Expiră. Și ia o decizie. Așteptarea poate să te omoare. Iei o decizie și apoi Pământul trebuie să se rotească. Consecințele își urmează cursul… fără să poți să intervii asupra lor. Un singur lucru și se pare clar în acele momente de liniște în care aștepți. Ai luat decizia greșită. Vrem doar să supraviețuim furtunii. Ne rugăm: ”Te rog, Doamne, ajută-mă să o scot la capăt!”. Nu ne gândim prea mult la cum o să fie după ce trece. Și ce faci atunci când furtuna a trecut și nu-ți mai rămâne nimic? Mereu am spus că mă voi descurca, orice ar fi. Însă m-am înșelat. M-am înșelat în multe privințe. Dar am avut dreptate într-o privință. Am avut dreptate în cazul ăsta!”

Infinity_Ocean_by_promis

Advertisements

8 thoughts on “

  1. Am citit de două ori ca să pot înțelege. Și concluzia nu-mi pare deloc ok. Am observat însă ghilimelele și sper că asta înseamnă că acele gânduri negre nu îți aparțin.

    • Ghilimelele sunt o scuza. Sufletul Loredanei are o scapare. Uneori, isi permite sa fie negru, pentru ca simte ca nu mai poate. Devine negru, se uita la sine si spune. E timpul sa iei o decizie. Avem alegeri facute ce nu ne mai prind bine. E ca o haina pe care ai purtat-o mult, dar nu iti mai e pe dimensiuni. A fost o decizie a trecutului. Ai mai cumpara acea haina azi? Nu! Dar, cand vorbesti despre acea haina, iti pui sufletul in ghilimele, ca sa arati ca ai progresat. Cand vine vorba de iubiri, iubiti, e mai complicat.
      Presupun ca Loredana ma va face pe mine ghilimele ca mi-am permis sa sciru ce am scris 🙂

      • foarte frumos spus, cosmisian ! Si iti multumesc mult pentru toate gandurile de incurajare!

        Ceea ce am scris, citisem aseara undeva, si culmea, mi se potriveste in momentele actuale. Dar da, am progresat. Am lasat totul in spate, fiind convinsa ca nu era ceea ce cautam, am hotarat sa merg mai departe! 🙂

  2. Eu aș adăuga că medicul e vulnerabil, cu sau fără halat. E tot om, oricât de tămăduitor ar fi profesional.
    Pe de altă parte, un medic devenit medic din convingere și din dorința de a salva vieți se va încărca mereu de vitalitate în preajma pacienților săi.
    Restul e simțire și gândire. În diferite doze.
    Și mai adaug, în treacătul vieții, că titlul blogului tău e fragment din sloganul blogului meu. Pur întâmplător. Adineauri te-am descoperit.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s