Zadarnice rostiri, fărâmituri de cânt…

Plouă sălbatic, peste tot şi toate !
În al meu trup, nimic nu mai răzbate.
Înspiralat de visuri, şi-nlănţuit de dor,
Un TINE sunt, aici, nemuritor.

Răscolitor îndemn ce se-nfiripă-n ziduri,
Pe a chitarei strună, vibrează pasii mei.
Atât de vii îmi cântă şiroaiele tăceri,
Şi versuri ondulate ce strâng în ele gânduri.

Ce procedură simplă, şi totuşi…complicată !
Când răscolite-s toate, de strigătul tău mut.
Prefă-te-n adiere şi mă sufocă blând,
Şi-alungă-mi teama de-a mai iubi vreodată.

Decapitează clipele, năucitoare parcă,
Ce încă mi le port, în inimă oricând.
De dor ca un blestem ce mă îmbracă,
Zadarnice rostiri, fărâmituri de cânt !

(creaţie proprie)

Advertisements

4 thoughts on “Zadarnice rostiri, fărâmituri de cânt…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s