E un sentiment ciudat.. Să nu-ţi doreşti nimic mai mult pe lumea asta decât zâmbetul timid care te-a cucerit, roşeaţa din obraji care-i trădează emoţiile şi slăbiciunile, bâlbâiala stângace care te enerva, discuţiile lungi la telefon în toiul noptii despre nimic. Mi-e dor să vorbim despre nimic.. Mi-e dor de mesajele cu Bună dimineaţa şi Noapte bună, urmate inevitabil şi de un smiley face. La naiba, mi-e dor de abuzul de emoticons! Şi ştiu că toţi am trecut prin asta.. Cu toţii am avut pe cineva la care să ne zboare gândul non stop. În orice secundă, din orice prostie, în orice loc şi lângă oricine. Un gest, un moment, o poveste, o piesă.. care sa te facă să te gândeşti la ea. Ai face orice să te trezeşti din nou langă ea în pat, să o priveşti îndelung dimineaţa înainte să se trezească.
E ciudat să simţi că nu poţi altfel.. Să ştii că ai totul, dar nimic nu contează. Să vrei să fie simplu. Dar nu e.

Advertisements

4 thoughts on “

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s