la înălţime

Cam aşa am petrecut ziua mea de nume. Zburând ! Nu mi-am imaginat vreodată că voi face aşa ceva! Dar cum sunt genul de persoană curioasă şi care trebuie să încerce orice, nu puteam refuza un zbor cu avionul.

Un prieten de-al meu s-a ţinut de promisiunea de a vorbi cu băieţii de la aeroclub să mă plimbe şi pe mine.  Mi-a spus “trebuie să încerci şi tu senzaţia !  E prea mişto !” . Şi într-adevăr aşa este…. E ceva ce nu faci zi de zi, şi ceva ce simţi….diferit, profund, în toată fiinţa ta !

După ce s-a asigurat domnul care a pilotat avionul (şi în stânga căruia am stat eu) că nu am probleme cu inima, am urcat în avion. Mi-a pus centura de siguranţă, căştile cu microfon prin intermediul (cărora ţineam legătura cu turnul de control şi prin care ne auzeam reciproc în timpul zborului). A pornit încet avionul, a mers unpic la sol cât să prindă viteza necesară şi cât să mă acomodez cu senzaţia . Până aici nimic spectaculos. La decolare, însă, am avut un sentiment extrem de ciudat. Nu pot să îl exprim. În primă fază, am avut senzaţia că ametesc şi nu mai puteam respira normal sau să vorbesc. Am închis ochii şi apoi am aplecat puţin capul, spunându-mi în gând că trebuie să îmi revin şi să mă bucur de zbor. Aceasta stare a durat câteva secunde. Nu ştiu dacă a fost panică. Cred că a fost o senzaţie firească pentru prima mea desprindere de sol. Apoi priveam oraşul şi cerul.  Mă acomodasem deja şi mă bucuram de minunea pe care o trăiam şi vedeam prin geam. Nu mi-am imaginat vreodată  că poate fi atât de frumos totul, de sus ! Pentru prima oară în viaţa mea am văzut cum e să zbori mai sus decât păsările. Să privesc în jos să le văd cum zboară şi ele. Şi oraşul părea atât de mic…şi celelalte avioane. Oamenii erau doar nişte puncte pe sol. E ……incredibil de frumos ! Unic ! Cufundată în linişte şi răpită de cer,  mi-aş fi dorit să rămân acolo pentru totdeauna.

Am trăit acest vis parcă dintr-o altă lume, timp de câteva minute. Apoi am aterizat ( la atenţionarea din staţie, că trebuia să ajungă prin zonă un elicopter smurd).

Când am coborât din avion, cei care mă aşteptau la sol, nu au mai fost nevoiţi să mă întrebe cum a fost. Era prea evident răspunsul din zâmbetul meu larg… Nu ai cum să răspunzi la întrebarea “cum a fost ?” E incredibil de frumos…. Cum îmi spunea B.G. “După zâmbetul pe care îl ai acum, bag de seamă că ţi-a plăcut foarte tare”. DAAAA !! Evideeeeent !!

Astăzi am înţeles că zborul sportiv e o artă, e un stil de viaţă. Merită investit în aşa ceva. Timp, bani şi toată fiinţa ta ! Cerul te răsplăteşte cu toată splendoarea lui…

Mă bucur că am avut ocazia aceasta. Mi-am demonstrat încă o dată curajul, setea de adrenalină şi atracţia pentru frumos şi inedit !  Bravo Aeroclubului Iaşi pentru iniţiativa de a promova acest sport, şi toată admiraţia şi respectul meu oamenilor de la aeroclub şi din acest domeniu.

Mulţumesc, B.G., pentru această mare bucurie care mi-ai făcut-o!

102_9888fsava

1239086_10153228053940634_170722055_o1172755_10153228054055634_1786505655_o1275177_10153227970690634_2138685398_o

Advertisements

16 thoughts on “la înălţime

  1. @ Buna dimineata !
    Ieri in zi de Sfanta MARIA, ai fost de DOUA ORI ” la inaltime ” :
    – prima data cand ai zburat cu avionul;
    – a doua oara cand ai postat articolul .
    Felicitari !
    O saptamana …
    ” la inaltime ” !!!
    Aliosa.

  2. De multa vreme ma gandesc sa ii ofer sotului meu o astfel de experienta – am zburat noi de multe ori cu avionul (si vorba fiului meu… *asta e tot? pai, e ca si cand ai merge cu o caruta!*), dar sa fii tu cel care conduce e cu totul altceva… Cred ca ma determini si tu sa ma mobilizez si sa il pun in fata faptului implinit… (chiar daca el zice ca e destul timp la volan si nu-i mai trebuie sa stea pe scaun 🙂 ).
    La multi ani, pe de alta parte!

    • Multumesc !

      Sa stii ca nu e ca si cand ai merge cu o caruta ! Nici pe departeeee !!! Cu caruta esti pe pamant…cu avionul esti la 3000 de m deasupra pamantului. Iar senzatia depaseste orice imaginatie…..

      ps: Eu prin primavara ma gandesc sa fac cursuri de planorism sau pilotaj avioane ultrausoare. Asta daca o sa imi permita timpul ( cu licenta de la facultate pe cap……. ). 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s