Catastrofe muzicale

Dragii mei, jur că nu pot  înţelege aceste 2 piese. Cum nişte oameni de aşa rang în lumea muzicală românească pot scrie/compune aşa ceva…

Să le luăm pe rând la “periat”. Nu le fac reclamă şi nici un am întenţia de a ofensa pe cineva !! Doar le fac de râs. :)))))))

Deci ….

Intrumentalul e oke, îmi place (asta dacă nu o fi negativul vreo unei piese cunoscute de prin afară şi trecută pe numele său de către nea’ Ordean, aşa cum are obiceiul să facă – cine ştie, ştie despre ce vorbesc :))) ) . Trecem la catastrofă – versurile :

” Am crezut că soarta mea

E prin vest pe undeva

Departe de casă”  

Până aici….pare normal.

“Am luat un ceai cu rom,

Un bilet de la Tarom

Şi-am plecat de-acasă”

Versuri scrise parcă în cea mai cruntă beţie, într-o crâşmă….cel puţin mie aşa îmi sună ! (versuri de căcat adică).

Next….

“Am zburat în Asia,

Toată Scandinavia,

Şi în Spania.

Am văzut locuri de vis,

Am ajuns şi la Paris,

Dar degeaba…. “

Pai bă’ băiatule…cum aşa ?? Învăţăm geografia lumii degeaba?? Dă-o-n…… :))))

“Mi-era greu atunci când noaptea venea,

Şi nu aveam cu cine vorbi”

Dap, trist! Dar în cazuri de astea…ajută să vorbeşti şi singur….

“Într-o  seară i-am scris unui prieten,

Iar în scrisoare scria: “

 În 2 versuri, de 3 ori acelaşi cuvânt ????  Şi ce Doamne iartă-mă putea să facă în scrisoare, în afară de să scrie ???? Dă’ fuck …….

“Mă voi întoarce acasă.

Am străbătut lumea toată, în lung şi în lat.

Singurătatea m-apasă,

Vremea-i ceţoasă,

Şi mi-e dor de-ai mei.”

Degeaba ai străbătut lumea toată, dacă n-ai găsit pe undeva o rimă pentru final! “Vremea-i ceţoasă şi mi-e dor de-ai mei.” Ete fleoşc, Mariţă ! Las’ că merge aşa…

“Mă voi întoarce acasă,

Unde ceru-i albastru şi pădurile verzi.”

Pfoai… m-a rupt !! Asta cu “ceru-i albastru şi pădurile verzi”…m-a terminat!! Să mor de am crezut că există aşa ceva (şi doar la el acasă). Eu până acum n-am văzut cer albastru şi păduri verzi. Jur ! Voi aţi văzut ??? Te pomeneşti că în toata lumea prin care a umblat, era inversă treaba cu cerul şi pădurile . Damn…Next !

“Vreau să stau la masă

Cu prietenii mei.

Mă voi întoarce acasă.”

Stai că avansează treburile :

“După 3 sau 4 ani,

Cu un “Golf” şi nişte bani,

M-am gândit că poate

Ar fi bine de-aş pleca

Să mă-ntorc la casa mea, 

Să uit de toate”.

Bă ce să zic…e bine dacă pleci să te întorci.. deşi pe mine mă cam derutează treaba asta… Ori pleci, ori te-ntorci ???? Damn…

Restul se repetă agramatismele de mai sus…

Du-te tată acasă că eşti praf…

  Trecem la urmatoarea piesă, a unei trupe care sincer, o îndrăgesc. Au piese bune, în general. Dar am senzaţia că în piesa asta, le-a cam luat Dzeu minţile si lor. Sau poate şi ei au scris-o într-o cruntă beţie ….

Ritm super !!! ROCK ! Place… Versurile însă….de căcat !!!

Ochii şi capul mă doare.”

Au dat cu mucii-n fasole încă de la primul vers. Dă-o-n….. de gramatică !! Ce te doare măăă ???

“Stare debilă-ntru tot 

Inima-mi bate cam tare

Mintea se-opreşte în loc” 

Dapăi chiar că aşa stare te ia  când auzi aşa agramatisme……

“Nu-ţi vezi nici umbra 

Din faţă spre spate“.

Kilu’ meu !! Păi umbra nu poate să fie din faţa spre spate! Ori e în faţă, ori e în spate, în funcţie de unde e sursa de lumină şi pozitia corpului tău. Sau poate m-am tâmpit eu de tot şi aberez…..Oricum, nu am înţeles partea asta. Să mă ajute cineva….

“Timpul şi spaţiul se strânge pe noi.”

Ce face, mă’, astea două ???? Pffff……. Şi cam cum se “strânge” ele pe noi? Ca o haină uda şi cu 2 numere mai mici ?

“16 e cifra orelor tale”.

Jură-teeee !!  :))))  Eu credeam că-i număr (format din cifra 1 şi cifra 6). Matematica…mânca-o-ar “lupchii” !!!!!!

“Ziua-i mai scurtă, şi noaptea la fel.”

În acelaşi timp ??? Wow…interesant…

“Lumina mă arde pe pleoape,

Căldura-i de nesuportat.

Mâna îmi tremură tare

Şi pielea mi s-a despuiat”.

Bag de seamă că eşti  în chinuri groaznice…..

“O lume-n mare schimbare,

O clipă-ntre veghe şi somn.

Pentru că vine-o chemare,

A 5-a dimensiune-n nesomn

Ori e somn, ori e nesomn?? Iar m-a derutat…….

Concluzie….

Îmi e greu să cred că trupe/voci de renume pot cânta aşa agramatisme…. Încep să-mi fac griji….

ştiinţa evadează din laboratoare!

27 septembrie este Noaptea Cercetătorilor. Se sărbătoreşte în aceeaşi seară în peste 300 de oraşe din Europa. În România, evenimentul are loc la  Iaşi, Bucureşti, Cluj, Timişoara sau Craiova , unde se vor desfăşura experimente trăsnite şi conferinţe despre misterele încă nedezlegate ale ştiinţei.

Iată ce puteţi vedea :

  • Cum va funcţiona cel mai mare laser din lume şi în ce fel îi va ajuta pe cercetători să înţeleagă mai bine Originea Universului?
  • Te pricepi la dans, dar ştii câtă energie produci atunci când dansezi? Vino să afli dacă mişcările tale ar reuşi să aprindă un bec sau să lumineze tot cartierul!
  • Azotul lichid este destul de rece. Are cam -196°C. Ai curajul să încerci o îngheţată preparată cu azot lichid?
  • Cum ar fi să te simţi să te simţi ca Zeus? Te învăţăm să produci fulgere la borcan !

Eu voi fi mâine, în Iaşi, alături de colegii şi profesorii mei.

Locaţie: Parcul Palas
Ora: 18.00 – 24.00

  • Cum arată viaţa la -200 grade Celsius?  Experimente cu azot lichid
  • Laser show & informațiile pe care le culegem din atmosferă cu ajutorul laserului
  • Harta căldurii corpului (fotografii în infraroșu)
  • Stăpânul fulgerelor: descărcări spectaculoase
  • Câte camere poți lumina de pe o bicicletă?
  • Roci și substanțe fluorescente
  • Cum se sparge lemnul cu o  minge de ping pong
  • Observații astronomice & alte experimente
  • Poftim? Erori în percepţia auditivă şi vizuală
  • Cum circulă informaţia prin fibra optică: reflexia totală internă
  • Vezi cum erupe un vulcan
  • Aprinde o făclie fără sursă de foc
  • Afli ce se întâmplă cu jeleul în stomacul tău

Cărtureşti Palas, 19.00 – 22.00

  • Există viaţă în afara Pământului? spaţiul interstelar şi sinteza moleculelor
  • “Laser, frate”: tot ce nu ştiai că nu ştii despre lumină
  • De ce ardeii iuţi sunt fierbinţi şi alte curiozităţi ale simţurilor
  • Curentul electric fără fir

La cerere, organizăm pentru grupuri vizite ghidate în laboratoarele de fizică ale Universităţii “Alexandru Ioan Cuza”

Toate detaliile despre eveniment, le găsiţi AICI !

noaptea-cercetatorilor

De dor

În liniştea nopţilor de ceaţă pătrunse,

Cad lacrimi fierbinţi ce se transformă în ploaie,

Se sparg de tâmple gânduri ascunse,

Şi curg închinate uitării, şiroaie.

Văpaia de stele veghează de-aproape,

Nimic din ce doare nu poate-alunga.

În codrul ce-ascultă, îngână şi tace,

Ultimul cântec de dor al cuiva .

(autor: Loredana Harabagiu – adică eu ) 🙂

În realitate, eşti mai frumoasă decât crezi!

Cea mai recentă reclamă de la Dove este un experiment social destul de emoţionant, intitulat Real Beauty Sketches şi care-şi propune să demonstreze că suntem mai frumoase decât credem.

Pentru acest experiment a fost recrutat un artist care face portrete robot, iar mai multe femei au fost rugate să-şi descrie diverse trăsături ale feţei, fără ca artistul să le vadă. Apoi, pe aceleaşi foi, artistul a mai desenat o dată feţele femeilor, dar, de această dată, descrise de alte persoane.

Rezultatul este uimitor, şi îl puteţi vedea în filmuleţul de mai jos :

:)

Deşi nu suntem mereu conştienţi, de cele mai multe ori un simplu gest poate încânta, poate face să tresalte inima cuiva. Cu toţii suntem suflete, trăitori în cuvinte, în imagini, în muzică. Dar dincolo de zbuciumul vieţii cotidiene, de trăirile interioare ale fiecăruia dintre noi, cuvintele sau gesturile simple pot fi emoţionante şi pot face să răsune acorduri în sufletul şi în inima oricui !

Acest sentiment îl am şi eu de fiecare dată când leg o prietenie frumoasă cu cineva, şi care, o dată cu trecerea timpului, rămâne aceeaşi! Prietenii buni nu sunt numeroşi.  Îi găseşti foarte greu ! Nu vin atunci când vrei tu, când îi chemi. Ci din pură întâmplare! Aşa cum mi s-a întâmplat  cu ceva timp în urmă.

Răsfoiam plictisită posturile tv. M-am oprit pe tvr1 la “Dănutz SRL” (deşi nu sunt fană a emisiunii). Era acolo o trupă interesantă, care au cantat pe placul meu. De acea trupă, însă, nu mai auzisem până la acel moment. Amintise în emisiune de pagina lor de Facebook, de site , aşa că am venit la computer şi am cautat (să văd totuşi ce-s cu ei). În scurt timp iau legatura (pe facebook) cu solistul trupei respective. Aflu că numele lui este Codruţ Croitoru, îl felicit pentru reuşită, pentru vocea  foarte frumoasă pe care o are, şi pentru piesele pe care le cantă cu întreaga trupă. Întreb de proiecte de viitor, concerte şi alte cele. De-ale muzicii. Uşor-uşor, discuţia se mută şi în afara muzicii, chestii generale. Începem să ne cunoastem şi ca oameni, nu doar ca artist-fană. Şi uite aşa ,treptat, ne împrietenim.

Nu mult timp după, treaba cu acea trupă nu a mai mers.  A fost o perioadă dificilă din viaţa lui Codruţ (cu care legasem deja o frumoasă prietenie).  A hotărât să încerce să îşi regăsească drumul, să se regăsească pe sine. Şi nu putea să o facă altfel, decât prin muzică. Însă anumite întâmplări l-au demoralizat şi îi era foarte greu să-şi găsească entuziasmul şi curajul să o ia de la zero. I-am fost mereu aproape (atât eu, cât şi ceilalţi prieteni ai lui), l-am încurajat, l-am sfătuit, am vorbit etc. Eu începusem de la o vreme sa-mi fac un obicei de a scrie, orice. Chiar şi versuri. Aflase şi el de treaba asta. Mi-am făcut curaj să îi arăt versurile mele, şi i-au plăcut. Aşa a venit şi ideea să pună versurile mele pe muzica pe care el o compune (el fiind şi compozitor, nu doar solist vocal). Am zis că e o ideea interesantă şi am pus în aplicare planul. A găsit echipă de băieţi instrumentişti talentaţi, şi uite aşa , la un an de zile de atunci, îşi are propriul proiect, propria trupă, şi mulţumirea pe care o merită ! Proiect cu numele PREMIER. A reuşit să îşi adune gândurile şi să le transpună în aceste piese pe care le-a compus zile şi nopţi la rând.

Mă bucur să ştiu că l-am putut ajuta şi eu cumva. E o mare mulţumire sp îl văd din nou încrezător şi cu forţe proaspete. E un sentiment foarte frumos să ascult piesele noastre, şi mă bucur să ştiu că versurile mele se şi AUD, nu doar citesc. Mă bucur să ştiu că suntem prieteni ( dintr-o pură întâmplare), să ştiu că ne dăm  idei, sfaturi , sau  povestim ore în şir diverse întâmplări. Cred că avem amândoi o fire puţin diferită de cea a individului actual vremurilor noastre. Şi cred că asta a şi făcut să ne cunoaştem, şi să fim prieteni. Vorba lui : “să ne suportăm atât” !! Într-un an de zile , am făcut o mulţime de “revelioane” împreună. Uiţi şi că trece timpul, şi că e noapte, iar apoi deja e zi. :))

Mă bucur să ştiu că mă consideră o prietenă adevărată. E un sentiment foarte frumos să ştii că cineva îţi acceptă prietenia şi are încredere în tine. De fapt, cred că asta e cel mai valoros lucru pe care îl poţi avea de la cineva (încrederea şi prietenia). E printre foarte puţinele persoane cu care pot vorbi orice, care mă suportă şi acceptă aşa cum sunt (cu toate ciudăţeniile şi nebuniile mele ).

Îi mulţumesc şi eu pentru prietenia pe care mi-o oferă în fiecare zi, necondiţionat şi neobosit ! El mi-a amintit că există şi oameni frumoşi, buni şi de calitate. Nu e neapărat să fii fizic aproape mereu, cât contează să îl simţi alături de tine, cu sufletul ! Mai sunt şi oameni care fac muzică cu sufletul, şi asta se simte prin fiecare piesă pe care o compune !

Felicit bunul meu prieten pentru iniţiativă, pentru munca depusă şi pentru rodul frumos al muncii lui . Felicit şi intreaga trupă pentru efort, susţinere reciprocă şi implicarea de care dau dovadă. Le urez mult succes în tot ceea ce fac !

Rezultatul îl puteţi asculta AICI !

O după-amiază liniştită să aveţi cu toţii ! 😉

Stare de toamnă…

Simt din ce în ce mai acut prezenţa toamnei. Devine din ce în ce mai… “prezentă” !!
Ploile din ultimul timp, cerul înorat, dimineţile reci, vântul zilnic, mă scaldă în amintiri
şi dor pierdute în zăpuşeala verii care a trecut…
Îmi place mirosul ploii şi racoarea dimineţilor înceţoşate…Dar mă răscolesc…

Am pus deoparte amintirile verii, şi fac loc celor din anotimpul rece care e acum…
Se simte din ce în ce mai bine că e toamnă. Străzile sunt mai pustii, nu se mai aud râsete de tineri în parcuri, până seara târziu. Eu deja încep să ies din ce în ce mai rar din casă.
Sau dacă ies, mă opresc la o cafenea. Va trebui să mă obişnuiesc cu acest “sedentarism” tomnatic, cu care încă nu m-am acomodat…  Îmi va fi dor de nopţile târzii de vară pe copou, în rond, privind maşinile opulente care ieşeau la plimbare să facă impresie. Îmi va fi dor să stau cu prietenii la “spart seminţe” pe o bancă, şi la poveşti până târziu. Îmi va fi dor să aud motoarele, să le admir, să mă plimb şi să mă “încarc” cu 
“energia” lor. Îmi va fi dor să fie ora 22 şi să fie încă lumină afară.
Lumina asta sumbră îmi provoacă migrene şi o stare de somnolenţă greu de înţeles…

Şi totuşi…anotimpul ăsta îmi aminteşte de firea mea calmă. Îmi aminteşte cât îmi e de linişte.
Îmi încălzesc sufletul cu melodii calde, şi cu un ceai fierbinte. Mă cuprinzi cu braţele şi mă săruţi pe frunte.  Eşti aici. De 4 anotimpuri…

În curând îmi voi revedea colegele. Îmi e foarte dor de Olly. I-am simţit lipsa de când am luat vacanţă. Îmi lipseşte veselia ei molipsitoare. Probabil doar cu ea mă voi mai plimba prin copou, în parc, în weekenduri şi după cursuri.  Vom avea multe de povestit…

la înălţime

Cam aşa am petrecut ziua mea de nume. Zburând ! Nu mi-am imaginat vreodată că voi face aşa ceva! Dar cum sunt genul de persoană curioasă şi care trebuie să încerce orice, nu puteam refuza un zbor cu avionul.

Un prieten de-al meu s-a ţinut de promisiunea de a vorbi cu băieţii de la aeroclub să mă plimbe şi pe mine.  Mi-a spus “trebuie să încerci şi tu senzaţia !  E prea mişto !” . Şi într-adevăr aşa este…. E ceva ce nu faci zi de zi, şi ceva ce simţi….diferit, profund, în toată fiinţa ta !

După ce s-a asigurat domnul care a pilotat avionul (şi în stânga căruia am stat eu) că nu am probleme cu inima, am urcat în avion. Mi-a pus centura de siguranţă, căştile cu microfon prin intermediul (cărora ţineam legătura cu turnul de control şi prin care ne auzeam reciproc în timpul zborului). A pornit încet avionul, a mers unpic la sol cât să prindă viteza necesară şi cât să mă acomodez cu senzaţia . Până aici nimic spectaculos. La decolare, însă, am avut un sentiment extrem de ciudat. Nu pot să îl exprim. În primă fază, am avut senzaţia că ametesc şi nu mai puteam respira normal sau să vorbesc. Am închis ochii şi apoi am aplecat puţin capul, spunându-mi în gând că trebuie să îmi revin şi să mă bucur de zbor. Aceasta stare a durat câteva secunde. Nu ştiu dacă a fost panică. Cred că a fost o senzaţie firească pentru prima mea desprindere de sol. Apoi priveam oraşul şi cerul.  Mă acomodasem deja şi mă bucuram de minunea pe care o trăiam şi vedeam prin geam. Nu mi-am imaginat vreodată  că poate fi atât de frumos totul, de sus ! Pentru prima oară în viaţa mea am văzut cum e să zbori mai sus decât păsările. Să privesc în jos să le văd cum zboară şi ele. Şi oraşul părea atât de mic…şi celelalte avioane. Oamenii erau doar nişte puncte pe sol. E ……incredibil de frumos ! Unic ! Cufundată în linişte şi răpită de cer,  mi-aş fi dorit să rămân acolo pentru totdeauna.

Am trăit acest vis parcă dintr-o altă lume, timp de câteva minute. Apoi am aterizat ( la atenţionarea din staţie, că trebuia să ajungă prin zonă un elicopter smurd).

Când am coborât din avion, cei care mă aşteptau la sol, nu au mai fost nevoiţi să mă întrebe cum a fost. Era prea evident răspunsul din zâmbetul meu larg… Nu ai cum să răspunzi la întrebarea “cum a fost ?” E incredibil de frumos…. Cum îmi spunea B.G. “După zâmbetul pe care îl ai acum, bag de seamă că ţi-a plăcut foarte tare”. DAAAA !! Evideeeeent !!

Astăzi am înţeles că zborul sportiv e o artă, e un stil de viaţă. Merită investit în aşa ceva. Timp, bani şi toată fiinţa ta ! Cerul te răsplăteşte cu toată splendoarea lui…

Mă bucur că am avut ocazia aceasta. Mi-am demonstrat încă o dată curajul, setea de adrenalină şi atracţia pentru frumos şi inedit !  Bravo Aeroclubului Iaşi pentru iniţiativa de a promova acest sport, şi toată admiraţia şi respectul meu oamenilor de la aeroclub şi din acest domeniu.

Mulţumesc, B.G., pentru această mare bucurie care mi-ai făcut-o!

102_9888fsava

1239086_10153228053940634_170722055_o1172755_10153228054055634_1786505655_o1275177_10153227970690634_2138685398_o