Oare de ce nu este totul ca în filme? De ce străinii din metrou,în loc să se limiteze în a te privi,nu-şi încheie nasturii spunându-ţi ce zâmbet frumos ai? De ce după 20 de ani,în cafeneaua din centru,nu întâlneşti niciodată persoana pentru care ai luptat? De ce mamelor le ia aşa de mult timp să îşi înţeleagă copiii şi taţilor să-i accepte? De ce fraza potrivită ajunge mereu într-un moment mai puţin oportun? De ce nu ţi se întâmplă niciodată să fugi prin ploaie,să ajungi în faţa porţii cuiva,să-i spui să vină până la tine şi să vorbeşti cu el până te plictiseşti, să începi să îl săruţi şi să spui: “nu spune nimic,important este că tu eşti aici” ?. De ce nu te trezeşti niciodată noaptea din cauza telefonului care sună ? Tu să răspunzi şi acea persoană cu care vorbeşti să îţi spună: ” nu am putut să te uit. ”

Dacă am fi mai curajoşi,mai iraţionali,mai luptători,mai puţin sensibili,sunt sigur că nu ar mai trebui să plătim un bilet la cinema ca să vedem persoane care zic lucruri pe care noi în realitate nu avem curajul să le zicem,să vedem persoane care fac lucruri pe care noi în realitate nu suntem în stare să le facem,să vedem persoane care se iubesc aşa cum noi nu reuşim,să vedem persoane care ne reprezintă,să vedem persoane care,prefăcându-se,reuşesc să fie mai sincere decât noi.

Advertisements

7 thoughts on “

  1. boala veche, domnita! Fara leac, din pacate. O mana de exceptii, cat sa confirme regula si sa alimenteze scenarii de film 🙂 . Oameni singuri cu gandurile, principiile, truismele si temerile lor. Nu-i judeca prea aspru. Sa fi fost altfel, ar fi insemnat prea multa fericire

  2. Avem nevoie de puterea exemplului. Nu știu dacă e normal/educat sau e natural/înnăscut. Dar am putea deveni noi înșine eroii din filme și iraționalii fericiți. Noi singuri, fără manual de utilizare scris de alții.

  3. Daca ai chef sa sari cu picioarele intr-o balta, ai nevoie de altii sa o faca inaintea ta?
    Fa-o tu, daca asa ai chef si vei vedea chipuri inseninate in jurul tau.
    Avem nevoie de atit de putin sa zimbim si de la zimbet se deschid caile spre inimi…

  4. Te-as intreba: Daca cel din metrou ti-ar spune ca esti frumoasa si-i inseninezi timpul in care sinteti impreuna in acelasi spatiu, nu l-ai privi cu suspiciune?
    Nu te-ai intreba, incruntata, ascunsa, oare ce vrea asta?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s