Doar Timpul…

” Era odată o insulă unde trăiau toate sentimentele umane: Buna Dispoziţie, Tristeţea, Înţelepciunea, Iubirea şi altele.
Într-o zi, sentimentele au aflat că insula se va scufunda în curând, aşa că şi-au pregătit navele şi au plecat. Doar Iubirea a rămas până în ultimul moment. Când insula a început să se scufunde, Iubirea a hotărât să ceară ajutor.

Bogăţia a trecut pe lângă Iubire într-o barcă luxoasă şi Iubirea i-a zis:
-Bogăţie, mă poţi lua cu tine?
-Nu te pot lua, căci e mult aur şi argint în barca mea şi nu am loc pentru tine.
Atunci Iubirea i-a cerut ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe acolo:
-Orgoliu, te rog, mă poţi lua cu tine?
-Nu te pot ajuta, Iubire, aici e totul perfect… mi-ai putea strica nava.
Iubirea a rugat mai apoi Tristeţea, care trecea pe lângă ea:
-Tristeţe, te rog, lasă-mă să vin cu tine!
-Oh, Iubire, sunt atât de tristă încât simt nevoia să stau singură…
Chiar şi Buna Dispoziţie a trecut pe lângă Iubire, dar era atât de mulţumită, încât nu a auzit că o striga.
Dintr-o dată o voce a strigat:
-Vino, Iubire, te iau cu mine!
Era un bătrân cel care vorbise. Iubirea s-a simţit atât de recunoscătoare şi plină de bucurie, încât a uitat să îl întrebe pe bătrân cum îl cheamă. Când au sosit pe ţărm, bătrânul a plecat.
Iubirea şi-a dat seama cât de mult îi datora şi a întrebat Cunoaşterea:
-Cunoaştere, îmi poţi spune cine m-a ajutat?
-Era Timpul…
-Timpul? s-a întrebat Iubirea, dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?
Cunoaşterea, plină de înţelepciune, i-a răspuns:
Pentru că numai Timpul e capabil să înţeleagă cât de importantă e Iubirea în viaţă… “

make-time-for-things-you-love

Advertisements

6 thoughts on “Doar Timpul…

  1. Textu’ e minunat si arhi-cunoscut… eu stiam doar versiunea franceza: 🙂

    L’HISTOIRE DES SENTIMENTS…

    Il était une fois, une île où tous les différents sentiments vivaient: le Bonheur, la Tristesse, le Savoir, ainsi que tous les autres, l’Amour y compris. Un jour on annonça aux sentiments que l’île allait couler. Ils préparèrent donc tous leurs bateaux et partirent. Seul l’Amour resta. L’Amour voulait rester jusqu’au dernier moment. Quand l’île fut sur le point de sombrer, l’Amour décida d’appeler à l’aide. La Richesse passait à côté de l’Amour dans un luxueux bateau. L’Amour lui dit: “Richesse, peux-tu m’emmener?” “Non car il y a beaucoup d’argent et d’or sur mon bateau. Je n’ai pas de place pour toi.” L’Amour décida alors de demander à l’Orgueil, qui passait aussi dans un magnifique vaisseau: “Orgueil, aide moi je t’en prie!” “Je ne puis t’aider, Amour. Tu es tout mouillé et tu pourrais endommager mon bateau.” La Tristesse étant à côté, l’Amour lui demanda: “Tristesse, laisse moi venir avec toi.” “Ooh… Amour, je suis tellement triste que j’ai besoin d’être seule !” Le Bonheur passa aussi à côté de l’Amour, mais il était si heureux qu’il n’entendit même pas l’Amour l’appeler! Soudain, une voix dit: “Viens Amour, je te prends avec moi.” C’était un vieillard qui avait parlé. L’Amour se sentit si reconnaissant et plein de joie qu’il en oublia de demander son nom au vieillard. Lorsqu’ils arrivèrent sur la terre ferme, le vieillard s’en alla. L’Amour réalisa combien il lui devait et demanda au Savoir: “Qui m’a aidé?” “C’était le Temps” répondit le Savoir. “Le Temps?” s’interrogea l’Amour. “Mais pourquoi le Temps m’a-t-il aidé?” Le Savoir sourit plein de sagesse et répondit: “C’est parce que seul le Temps est capable de comprendre combien l’Amour est important dans la Vie.
    (Auteur inconnu)
    – – –
    Sanatate si bafta-n tot ce-ti propui… Amicalement, Mélanie

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s