Blestemat fii, dor nenorocit !

Astăzi am deschis ochii mult prea devreme. Încă e întuneric beznă ! Mă uit la ceas…indică 04:05. Mă întreb cum naiba am putut să mă trezesc atât de devreme…după doar 4 ore nenorocite de somn !

Mi-am dat seama cât mi s-a făcut de dor…de tine. Încep să fiu obsedată de acest cuvânt, şi în acelaşi timp…să îl urăsc. Dar nu înţeleg de ce… A trecut ceva timp de când nu mai putem vorbi de noi decât la trecut. Şi părea chiar că îmi e mai bine fără tine. Îmi e pe dracu ! Să fie oare din cauză că încă nimeni nu a reuşit să-ţi ia locul, astfel încât să facă să nu-ţi mai simt lipsa? La naiba!  Ar fi trebuit să fii aici, să mă strângi la piept şi să îmi spui că totul e bine…

Devin nervoasă şi parcă nu mai am stare să stau într-un loc. În locul în care, cândva îmi era cel mai bine…pentru că îmi făceam cuib din braţele tale şi nu vroiam să se mai sfârşească noaptea…

Bezna asta şi liniştea când probabil toată lumea normală la cap (nu ca mine) visează frumos, îmi adună în cap tpate gândurile astea tâmpite. Şi mi le sparge de tample ca un ciocan !  Şi parcă îmi promisesem să nu mă mai îndrăgostesc… Acum nu mă mai gândeam (ca o idioată) la tine….Nu meriţi neuronii consumaţi la ora asta. Şi ştii foarte bine că mor şi nu se mai refac… Aş putea să te “acuz” pentru asta…  Şi ia spune-mi….tu câte secunde te-ai gândit la mine de când ne-am despărţit ? Aproape că aş putea să-mi răspund singură…

Şi te-ai grăbit să-mi intri în suflet, şi tot atât de repede să şi pleci. De fapt, în sufletul meu încă sunt urme de tine…. Şi iar repet : regret că  nu am avut şansa de a te lăsa să mă cunoşti. Dar probabil o va avea altcineva, dacă nu deja probabil o are…

Blestemat fii, dor nenorocit ! La ora asta încă trebuia să dorm. Încep să cred că am înnebunit! Cum îmi spunea cineva (în glumă). “Bă’ Lore…ţie ţi-au murit doctorii “. Acum îmi dau seama că nu e o glumă… :))

Şi iar mă prinde răsăritul singură….şi tristă. Iar îmi aminteşte cât îmi e de dor… E probabil cea mai tăcută dimineaţă. Şi da…în creierii dimineţii, doar aroma tare de cafea îmi trezeşte toate simţurile. Uşor-uşor începe să se lumineze afară. Şi o duioasă deşteptare mă va aştepta la căpătâiul acela de dor nebun ….Cu câtă înverşunare se împotrivesc toate simţurile ! Risipa de gânduri … şi mii de cuvinte ce se vor întoarce cuminţi în mine… le voi adapa în zorii altor dimineţi…din roua nepăsării…

Bună prea-devreme-dimineaţa, dragii mei !!

Advertisements

3 thoughts on “Blestemat fii, dor nenorocit !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s