Îmbrăţişează-mă …

… apoi adună-mi gândurile toate din picăturile de şoapte.  Alunecă-ţi privirea pe înmiresmata-mi alinare …şi hai să mai greşim un pic… în timp ce-n braţe tu mă ţii … în cea mai aprigă strânsoare.

 Vom poposi mereu aici,  alături, în visare … Cu fiecare lacrimă împietrită de resemnare îţi voi cânta… şi cu fiecare cuvânt mi te voi mângâia . Dar fără să ne mai simţim… prefăcându-ne că ne iubim, că ne bucurăm, că mai zâmbim…
E minunat să zbori la marginea unui gând împlinind vise într-o lume numai de noi ştiută… dar atât de des ne plângem trecutul în fiorul clipei promise pe care o aşteptăm .

Şi cine mai are curajul să-i facă pe plac sufletului …. să frângă lanţurile ce nu vor să se frângă ?
Eu te voi aştepta mereu la cina cea de taină a vieţii în doi , acolo, la masa dintre stele… unde toate tăcerile vor deveni din nou… cuvânt!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s