Storm….

Afară e o furtună dezlantuită ! Parcă s-a rupt cerul…

Ca orice om normal….mă bucuram de somnul dulce, care şi aşa  venise destul de greu ! Evident că nu puteam să mă bucur de el prea mult. Cum în general nu pot să mă bucur prea mult de ceva… Încerc să mă uit la telefon. N-am idee cât e ora. Îmi forţez unpic ochii şi cu ei  între’deschişi văd că e trecut de 3. Grozav !!

 Tunetele răsunatoare sună cu ecou în casa şi în mintea mea, greu de suportat! Lumina fulgerelor pătrund prin fereastră şi îmi “bate” în ochi. Vremea asta e hotarâtă să nu mă lase să dorm ! Şi mă oftic ! Pot citi o carte fără să aprind lumina. Atât de puternice sunt fulgerele….. După jocul ăsta de lumini, urmează câteva secunde de tăcere, apoi răsunetul lung al tunetelor… Ce să zic …o atmosferă grozavă. Ia şi dormi ! La dracu…. !

Stau câteva minute aşa ..că poate are de gând să se liniştească. Zău că îmi e somn ! Nici o şansă… Mă ridic din pat şi mă îndrept spre fereastră. Prea multe nu am de văzut… Nici o lumină aprinsă (doar un felinar slab în parcare), şi fulgerele care imprăştie haotic pe cer… Şi pentru că atmosfera nu era îndeajuns de grozavă, numai bună de dormit, de ce să nu înceapă toţi câinii din cartier să latre şi alarmele maşinilor să sune ?! Că doar e 3 şi ceva. Ce **** noastră?! Doar trebuie să dormim !

Încep să clocotesc de nervi… Curg şiroaie de transpiraţie pe mine… E grozav de cald în casă. Clar ! Deschid geamul, îmi aprind veioza, deschid pc-ul….bag unpic de muzică (să mai acopere puţin din sunetele de afară care îmi tulbură orice gând). Evident, dacă a sărit şi somn şi tot , acum e plictiseală… Dar vreau să dorm !!

 Fac un “tur” al casei….E atât de pustie… Merg parcă în reluare, pentru că încă nu mi s-au limpezit ochii şi îmi e greu să desluşesc “drumul”… Furtuna asta e pe bune ?? Deschid unpic geamul de la bucătărie… Nu că nu aş auzi suficient de tare cum stropii mari de ploaie lovesc cu putere asfaltul, şi tunele cum sparg liniştea nocturnă a oraşului… Simt un aer răcoros…Măcar asta e bine şi mă încântă…

PS :  ” Apoi că s-a înnorat şi a început să plouă. Era o ploaie meschină, cum nu prea se întâlneşte vara. Una din acele ploi care putrezesc în aer şi te scot din sărite; care, parcă, nu se mai termină niciodată; suprimă orizontul, îmbâcsesc aerul şi-ţi toacă nervii dacă n-ai ce face. Priveşti un timp cum sporesc băltoacele, ai senzaţia, ascultând ploaia, că te afli într-o imensă peşteră şi că tu nu eşti altceva decât o stalagmită. Pe ochi ţi se aşază o pâclă umedă, iar în auz curge continuu acel foşnet de ploaie fără sfârşit… ” (Octavian Paler – “Viaţa pe un peron” )

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s