Suntem oameni, deci putem !

Viaţa e o plină de suişuri şi coborâşuri. Numai de noi depinde cum le urcăm, şi mai ales, cum le coborâm fără să ne accidentăm iremediabil. Fie că le coborâm rostogol sau “pe burtă”, ideea e ca, atunci când ne oprim, să fim capabili să ne ridicăm în picioare, să fim oameni cu “coloană vertebrală” în orice decizie şi incercare prin care suntem obligaţi să trecem.

Stă în natura omului să fie nemulţumit, să vrea întotdeauna mai mult. Eu aş putea ridica ambele mâini să aprob asta. Că aşa sunt ! :)))) Pretenţioasă, pesimistă, exigentă, mofturoasă etc. Dar cele mai mari pretenţii le am de la mine. Pentru că sunt conştientă că pot, dar nu fac. Pentru că ştiu cât bine pot să fac, dar tot eu îmi refuz asta. Pentru că de la ceilalţi, nu prea mă mai pot aştepta la nimic…

De-a lungul timpului trecem prin suişuri şi coborâşuri, avem bucurii şi dezamăgiri. Uneori, considerăm un eşec (profesional, emoţional, sau de orice natură) ca pe o mare pierdere, fără să ne dăm seama că, de fapt, experienţa acumulată ne face să înaintăm mult mai bogaţi în viaţă. De fapt prea imprevizibile sunt toate, şi prea multe lucruri noi. Astfel că, mereu trebuie să ne adamptăm şi să căutăm noi şi noi soluţii să ne fie bine.

Alteori, pierdem pe cineva drag şi realizăm că nu l-am preţuit destul , sau că nu am fost pretuiţi cât meritam. Sau poate pur şi simplu locul nostru nu era acolo. Şi  trăim mai departe cu tristeţea rămasă în suflet. Tristeţe pe care nu o vede şi nu o înţelege nimeni .Dar pe care , probabil, timpul o va vindeca.

Sau am investit (bani, încredere, timp etc) în lucruri  care nu au mers, oricât ne-am străduit să fie bine. Ori am fost atraşi în lucruri de care nu am fost mulţumiţi. Toate astea se însumează la pierderi. Dar cea mai mare dintre pierderi este încrederea în oameni.  Din păcate, nu putem spune că mai avem încredere totală în cineva. Ne bazăm pe prieteni, dar până la un punct.

Fiecare pierdere, materială, emoţională, profesională, sau de orice fel, a avut importanţă la momentul respectiv. Dupa ce  lucrurile se reaşează în matca lor,  suntem mai experimentaţi, mai buni, mai trişti, mai creativi, mai înţelepţi, mai puţin încrezători în oameni.

În ceea ce priveşte reacţiile pe care le-am avut atunci când am pierdut ceva, nici unul, nici altul nu facem parte din categoria de oameni care ar spune „sunt la pământ, am nevoie de ajutor şi compătimire din partea celorlalţi“. Pentru că nu il/o vom primi de la nimeni ! Suntem oameni trecuţi prin încercări în viaţă şi am învăţat să ne ridicăm, strângând din dinţi şi mergând mai departe. Am învăţat că orice sfat e bun doar trecut prin sita proprie şi analizând mai bine traseul lucrurilor care au dus la acea pierdere/cădere. Tot sprijinindu-ne unul pe umărul celuilalt, mergem mai departe şi facem paşi mari înainte, depăşind momentul colapsului.

Sigur ca am învăţat şi din greşeli. O minte deschisă învaţă din orice. Din bune şi rele, din fericiri şi necazuri, din experienţele proprii sau ale altora. Cei care iubesc viaţa vor învăţa continuu. Cei care renunţă la a învăţa, renunţă la progresul propriu în viaţa măruntă pe care o duc.

Deci….capul sus ! 🙂

Advertisements

6 thoughts on “Suntem oameni, deci putem !

  1. Offf teoretic tare e usor dar in practica uneori …………!
    Oricum e incurajator un asemenea articol ne mai trezeste la realitate si ne mai amintim ce vrem de la viata, traim pentru a fi sau pentru a aveam.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s