Nominalizare blog

Blogul meu a fost nominalizat astăzi, de către anirit, la la A Bouquet Of Three Awards. îi mulţumesc din toată inima  pentru această apreciere, şi mă bucur că blogul meu este apreciat !

bestmomentaward sunshineaward versatilebloggeraward

Nominalizările pe care doresc să le fac şi eu, sunt următoarele : Irina Cristina Ţenu ,  Graffiti-uri pe peretii unei gari , Diana si Dan , dan , Elena Alexandru , Flavius , oddkidd , ciprian94 , frozenideas , supernova1c , Rhubblog Administrator .

Bloggerii nominalizaţi cu acest premiu, trebuie să:

1.Afişeze imaginea cu premiul într-un post pe blog.
2. Mulţumească persoanei care i-a nominalizat, amintind-o în postul lor, printr-un link către aceasta.
3.Trimită nominalizările lor către 15 bloguri/bloggeri pe care i-au descoperit recent.
4. Ia contact cu blogul/bloggerii, pentru a le comunica ca i-au nominalizat la rândul lor.
5. Spună în final 7 lucruri despre ei.

Fiecare zi îmi demonstrează cât de puternică sunt. Îmi arată lecţii de viaţă din care pot învăţa multe despre mine şi ceilalţi, îmi deschide o “uşa” spre  viitor, îmi oferă şansa să schimb lucrurile în mai bine .

În fiecare dimineaţă evadez din mine …

…seara,de obicei,privind în mine încerc să iau şi unele decizii în privinta mea. De mâine o să îmi iau o pauză….Am nevoie să evadez…Nu mă mai regăsesc…De fapt, cred că încep să mă schimb. Devin ceva mai bun…Las în spate oameni, stres, frustrări, greşeli, păcate, căci cu regretele cred că voi rămâne mereu…Încerc să mă împac cu mine însămi…Nu devin o sfână, dar nici o păcătoasă, devin ceea ce sunt…Am renunţat la prejudecăţi, la etichete şi la a judeca oamenii…Acum am mai mult timp pentru mine…Şi am renunţat la a mai căuta momentul perfect pentru a acţiona. Nu există…Momentul perfect înseamnă aici şi acum, fără scuze…nu pot face aia, pentru că nu am, nu pot, nu ştiu cum…greşit… restul sunt doar detalii…

Storm….

Afară e o furtună dezlantuită ! Parcă s-a rupt cerul…

Ca orice om normal….mă bucuram de somnul dulce, care şi aşa  venise destul de greu ! Evident că nu puteam să mă bucur de el prea mult. Cum în general nu pot să mă bucur prea mult de ceva… Încerc să mă uit la telefon. N-am idee cât e ora. Îmi forţez unpic ochii şi cu ei  între’deschişi văd că e trecut de 3. Grozav !!

 Tunetele răsunatoare sună cu ecou în casa şi în mintea mea, greu de suportat! Lumina fulgerelor pătrund prin fereastră şi îmi “bate” în ochi. Vremea asta e hotarâtă să nu mă lase să dorm ! Şi mă oftic ! Pot citi o carte fără să aprind lumina. Atât de puternice sunt fulgerele….. După jocul ăsta de lumini, urmează câteva secunde de tăcere, apoi răsunetul lung al tunetelor… Ce să zic …o atmosferă grozavă. Ia şi dormi ! La dracu…. !

Stau câteva minute aşa ..că poate are de gând să se liniştească. Zău că îmi e somn ! Nici o şansă… Mă ridic din pat şi mă îndrept spre fereastră. Prea multe nu am de văzut… Nici o lumină aprinsă (doar un felinar slab în parcare), şi fulgerele care imprăştie haotic pe cer… Şi pentru că atmosfera nu era îndeajuns de grozavă, numai bună de dormit, de ce să nu înceapă toţi câinii din cartier să latre şi alarmele maşinilor să sune ?! Că doar e 3 şi ceva. Ce **** noastră?! Doar trebuie să dormim !

Încep să clocotesc de nervi… Curg şiroaie de transpiraţie pe mine… E grozav de cald în casă. Clar ! Deschid geamul, îmi aprind veioza, deschid pc-ul….bag unpic de muzică (să mai acopere puţin din sunetele de afară care îmi tulbură orice gând). Evident, dacă a sărit şi somn şi tot , acum e plictiseală… Dar vreau să dorm !!

 Fac un “tur” al casei….E atât de pustie… Merg parcă în reluare, pentru că încă nu mi s-au limpezit ochii şi îmi e greu să desluşesc “drumul”… Furtuna asta e pe bune ?? Deschid unpic geamul de la bucătărie… Nu că nu aş auzi suficient de tare cum stropii mari de ploaie lovesc cu putere asfaltul, şi tunele cum sparg liniştea nocturnă a oraşului… Simt un aer răcoros…Măcar asta e bine şi mă încântă…

PS :  ” Apoi că s-a înnorat şi a început să plouă. Era o ploaie meschină, cum nu prea se întâlneşte vara. Una din acele ploi care putrezesc în aer şi te scot din sărite; care, parcă, nu se mai termină niciodată; suprimă orizontul, îmbâcsesc aerul şi-ţi toacă nervii dacă n-ai ce face. Priveşti un timp cum sporesc băltoacele, ai senzaţia, ascultând ploaia, că te afli într-o imensă peşteră şi că tu nu eşti altceva decât o stalagmită. Pe ochi ţi se aşază o pâclă umedă, iar în auz curge continuu acel foşnet de ploaie fără sfârşit… ” (Octavian Paler – “Viaţa pe un peron” )

Noi

Mă pot simţi singură, tristă, dar niciodată învinsă… Pot pierde, pot greşi, pot suferi… dar nu pot abandona… Ce suntem noi în afară de un vis nebun al unui înger complexat de Sine, pierdut undeva în Ierarhia Numerologiei?Abia acum as vrea să cuprind infinitul, să-l intreb ce a căutat la întâlnirea sa cu Dumnezeu? Dumnezeul iubirii noastre… ştiind că ne mistuim pentru acest Dumnezeu care va rămâne etern peste timpi sau spaţii, peste orice deşertăciune. Ştiind că doar El, acest Dumnezeu suntem: Noi!

stock-footage-man-at-the-beach-raising-hands-to-the-sky-freedom-concept

Ce dimineaţă nenorocită…Locul cu care mă obişnuisem îmi este vândut,hoţeşte,la talciocul vorbelor mincinoase…Pt mine fusese un ascunzis,în care mă refugiam-după o zi obositoare sau plictisitoare-doar eu,eu cu iubirea mea,eu târând după mine cuvintele,muzica,versurile frumosului,încercând să le împing în acest spaţiu strâmt,numit suflet…

Nu reuşesc să-mi revin,as vrea să mă revolt dar nu am împotriva cui… Nu ştiu pentru cine scriu, nu ştiu pentru cine m-am dedicat în această perioadă. Nu pot să-i zic strigăt-aş părea nefericită…Scriu ca să mă justific…în ochii cui?…În ochii copilului care am fost în acestă greşeală pe care am făcut-o..Ca în dragoste,n-a fost să fie decât ultima iubire,când te gândeşti că atunci când ai găsit-o este prea târziu…sau poate n-ai avut-o niciodată. Sau poate nu o meriţi. Dar fiecare lucru are timpul său….

Mă revoltă gândul că nu am avut şansa de a te lăsa să mă cunoşti. Nu a fost timpul necesar….Sau poate nu a fost timpul tău. Acum cu greu gasesc puţin spaţiu în mine însămi…Nu pot să zic că-s tristă,ci doar nedumerită…Aş fi vrut o altă despărţire,dar n-a fost să fie…îi frumoasă şi asta… 😦

Vorbitul e un dar, nu o obligaţie!

” Indivizi de etnie necunoscută şi amatori de injurii, ţin să precizez faptul că, nu numai mă-ta are cratimă; are şi mă-sa, mă-sii, mă-tii, maică-ta, maică-tii, maică-sa, maică-sii, maică-mea, maică-mii. Masa, cum scrieţi voi, ştiţi… e cu bucătăria.

Profit de ocazie, să-i anunţ pe alţii că: chear de fapt e chiar, coşmare e coşmaruri, fraere e fraiere, înşeală e înşală, aşează e aşază, deasemenea e de asemenea etc. Pluralul substantivului prostie e prostii, nu prosti. Aceia sunt proşti, de la adjectivul prost. Prostie-prostii / prost-proşti. Oricum scoateţi multe prostii pe gură, aşadar înainte de a scrie ceva, spuneţi cu voce tare şi vedeţi dacă vă place cum sună. Iar dacă nu veţi face asta, mai bine vă abţineţi de la comentarii inutile şi faceţi abstracţie de lucrurile care vă depăşesc. Noi nu vă facem ignoranţi şi agramaţi, voi nu vă faceţi de râs.
p.s: î mai nou înlocuieşte â. De ce? Nu ştiu! Cert e că unii sUnt foarte certaţi cu gramatica şi scriu sînt, sânt, mai exact sint, sant. Eu când citesc, citesc şanţ, sincer. Verbul ”a fi” a fost printre primele învăţate, dacă nu chiar primul, şi anume: eu sunt, tu eşti, el-ea este/e, noi suntem, voi sunteţi, ei-ele sunt.
*Vorbitul e un dar, nu o obligaţie!   “

(de pe facebook)

De-ale vieţii

Să dai vieţii un scop. Să simţi că nu trăieşti degeaba. Să ai curaj să te întrebi dacă eşti fericit, şi să îţi răspunzi fără a sta pe gânduri “DA”. Să te închini în faţa misterului. Nu îi căuta sensul. Să îţi umpli inima cu acest mister. Misterul dă sens vieţii.

Bucură-te de orice lucru mărun şi aparent, lipsit de importanţă. Fii mai atent la detalii. Ele îţi pot oferi emoţii, sentimente şi momente unice. Iubeşte… râzi… trăieşte ! Fă-ţi viaţa frumoasă. Cu zile senine şi nopţi albastre, cu apusuri blânde şi dimineţi vesele, cu gânduri frumoase, zâmbete pe buze şi dragoste în suflet…

Lasă-ţi sufletul să zboare spre necuprins. Dezbracă-te de gânduri, de tristeţe şi scaldă-te în mări de curcubeu …