Doing anything for love ?!

* S-a cam pus praful pe aici, nu-i aşa ??! Well….perioada aceasta a fost cam “întuneric” în mintea mea. Stări schimbătoare precum vremea de afară. Gânduri dezordonate şi greu de “pieptănat”…. Să zicem, însă, că s-a mai lăsat liniştea….*

4925478061_358592493_couple_valentines_day_xlarge_xlarge

Ascultând piesa lui Meat Loaf, mi-a venit în minte o singură întrebare : ” Cât suntem noi, oamenii, dispuşi să sacrificam pentru iubire?” . Oare chiar a-m face ce spune piesa (anything for love)?  Cred că dacă ar fi aşa , ar fi o lume perfectă…

Iubirea am simţit-o cu toţi, poate nu doar o dată. Am deschis braţele mai mult mai sau puţin pentru a o primi, dar sub ce formă am daruit-o înapoi ? Am mai dăruit-o ? Cui ?

Cred că cea mai “pură” formă de iubire se găseşte în sufletele copiilor ! Făra interese sau gânduri ascunse. Ei nu cunosc fraza “dacă îmi dai iubire, îţi dau iubire.” Pur şi simplu din asta sunt făcuţi, şi asta ştiu să ofere.

Să iubeşti nu e uşor. Cere sacrificiu, răbdare, sinceritate, suflet deschis, curaj, dăruire, încredere, lacrimi, zâmbete. Iubirea este specială. Diferită. Ne “smulge” din cotidianul  fiecărei zile, şi ne “aruncă” într-un tărâm în care gândurile şi sufletele noastre dansează acelaşi “vals”. Dacă uiţi “paşii” de “dans”, depinde de tine dacă valsul merge mai departe, sau se opreşte acolo.

De-a lungul timpului, am învăţat că nu e suficient doar să spui că iubeşti, dacă nu susţii acest lucru prin fapte. Gesturi mărunte, dar cu o însemnătate uriaşă. Până la urmă, iubirea înseamnă sacrificiu, nu ?! Atunci când nu oferi din timpul tău, răbdarea, înţelegerea şi bunătatea ta, în zadar spui că iubeşti.

Mai presus de toate, ştii ce înseamnă iubirea? Să fii în stare să renunţi la propria fericire în favoarea celui de lângă tine. Nu e uşor să faci asta. Nu e uşor cu lacrimi în ochi, cu inima frântă şi o durere arzătoare să te uiţi la persoana iubită cu care-ţi imaginezi viitorul şi să spui zâmbind “mă bucur pentru tine, pentru alegerea pe care ai făcut-o şi te susţin dacă asta te face fericit/ă”. Iubirea înseamnă să te lupţi, să faci tot posibilul ca să jertfeşti din tine. Şi acum îmi amintesc perfect cum am renunţat la dorinţele mele în favoarea persoanei iubite. Chiar dacă asta mă distrugea, îmi provoca durere în fiecare părticică a inimii, l-am sprijinit în decizia care lui îi aducea fericire. Nu ştiu cât din dăruirea mea a simţit sau apreciat… Dar am iubit ! Şi o voi face ori de câte ori voi simţi să fac asta….

Cât de mult eşti tu dispus să sacrifici? Cât de mult eşti dispus să dai din tine pentru ca să o/îl vezi fericită/fericit? Ştii…cea mai frumoasă iubire este atunci când ajungi să iubeşti ca pe tine însuţi. Iubeşti tu aşa?

 

Viaţa între adevăr şi minciună

Am găsit (din întâmplare), acum ceva timp în urmă,  două  articole interesante -zic eu.

Iată ce spune Constanţa Vasile (acum 3 ani) despre adevăr şi minciună, raportate la societatea zilelor noastre :

De ce ne sperie adevărul? De ce oamenii, din ce în ce mai mult, ajung să fugă de adevăr şi să se piardă în minciună?
De ce oamenii, în încercarea lor de a obţine ceea ce vor, se folosesc de minciună, cum mai pot ei să se bucure de ceea ce au obţinut prin fraudă. Cum se face că oamenii au ajuns să îşi dorească lucruri care nu le sunt proprii.

Prin atâta publicitate şi prin atâta manipulare oamenii au ajuns să îşi dorească lucruri pe care nu şi le doresc, au ajuns să aibă scopuri străine sufletului lor, au ajuns să lupte pentru cauze care nu semnifică nimic personal. În încercarea de a-şi atinge scopurile artificiale, insuflate, parazite, oamenii au început să recurgă la cele mai josnice metode: minciuna, simularea, frauda, înşelăciunea, escrocheria, tâlhărirea.

Oamenii nu se pot bucura de obiectivele atinse dacă nu se simt merituoşi, iar un om care înşeală pentru a obţine ceva, nu se simte concordant cu sine. Orice om are un cenzor intern care nu se opreşte niciodată din lucru. Văzând că nu se simte bine nici acum, deşi scopul a fost atins, se gândeşte că trebuie să facă altceva, să obţină altceva, ceva dacă se poate cât mai greu de atins, ceva râvnit de toată societatea, ceva care să îi lase pe toţi cu gura căscată, dar evident ceva de care el nu are nevoie. Odată ajuns aici, şansele de ieşire din acest cerc vicios sunt reduse. E ca şi cum societatea, prin diverse mijloace, îi spune omului că setea nu se potoleşte doar cu apă, ci cu apă şi sare, iar omul respectiv nu se mai poate sătura niciodată. Unii dintre ei ajung să bea atâta apă cu sare, încât explodează în nevroze sau chiar în psihoze.

Cât de greu este să renunţi la autoînşelare! Minciuna există de când lumea, la fel şi autominciuna. Numai că în ultimul timp manipularea, deci facilitarea oamenilor de a se autominţi, este din ce în ce mai puternică şi mai dorită de un anumit segment din societate. Fără să îşi dea seama, aceştia din urmă sunt şi ei la rândul lor victime ale aceluiaşi sistem şi ale aceluiaşi cerc vicios descris mai inainte.

Idealurile oamenilor de azi au ajuns sa fie din ce in ce mai inalte si din ce in ce mai realiste, date fiind capacitatile persoanei. Un cersetor isi doreste sa ajnga presedinte, un hot vrea sa fie judecator, un idiot vrea sa se faca savant, un elev mediocru vrea sa devina student si sa isi iai licenta in drept etc. De ce toate acestea? Pentru ca ii intereseaza domeniul, pentru ca le place sa practice aceste meserii, pentru ca au aptitudini, pentru ca li se potriveste personalitatii lor? Nu pentru ca asa ar avea putere, pentru ca nu pot sa accepte nimicnicia umana, pentru ca societatea promeveaza egalitatea prost inteleasa, pentru ca suntem invatati ca scopul scuza mijloacele, pentru ca exista oamenii fara calitati care se bucura de privilegii dincolo de nasul lor, pentru ca valorile sociale tind sa scape logicii. Pentru ca oamenii au ajuns sa aprecieze valorile materiale mai mult decat pe ei insisi. Pentru ca oamenii au ajuns sa isi vanda rinichii pentru o masina, pentru ca toti vrem sa ne permitem toate tentatiile actuale, pentru ca nu suntem invatati sa ne bucuram de viata din noi. Vrem sa ne facem economisti pentru ca se castiga bine, vrem sa ne facem programatori pentru ca se castiga bine, notari, avocati, politicieni etc. Pentru ca se castiga bine. Unde suntem noi in toate astea? Unde? Cum ma justifica pe mine o bancnota de 100 de dolari? Cum imi explica ea mie existenta? Cum ma face pe mine o masina de 50 000 de euro sa ma simt om si sa simt ca exist si ca am un loc in universul asta? Cum?

Cum se poate ajunge sa furam dragoste? Cum e posibil sa inseli un om ca sa profiti de trupul sau? Cum sa minti ca sa atragi pe cineva? Cum sa te vinzi acoperit de smacuri? Cum poti sa iti incoresetezi sufletul ca sa para mai suplu? Cum sa accepti sa fii mintit de o carcasa? Cum sa te prinzi in hora sociala fara ca macar sa ai o rezerva de suflet curat. Cum ajung oamenii sa se arunce in oceanul de minciuni fara vesta de salvare. De unde atata disperare? Incotro se indreapta lumea in ritmul asta? Spre ce tinde? Unde vrea sa coboare?
Cum sa mai poti sa inveti un copil sa fie responsabil si sa isi asume toate faptele, cand se simte rusinat daca nu minte? Cum sa mai poti spune „doamna profesoara, nu am scris tema” cand insasi doamna profesoara asteapta de la tine o minciuna cat mai buna ca sa nu cumva sa para proasta daca te iarta? Cum sa nu fugi alaturi de prietenii tai cand din greseala spargi geamul vecinului cu mingea si sa spui ca nu stii cine a facut-o, cand a doua zi s-ar face misto de tine si cand insasi parintii tai ti-ar spune „de ce nu ai fugit si tu ca toti ceilalti?”. Cum sa dai o nota mica unui elev care nu prea a invatat cand ceilalti profesori i-au dat numai 10. Cum sa nu iei spaga, cand colegii tai te-ar privi scarbiti ca le strici toate socotelile. „uite la asta vrea sa schimbe el lumea”. Cum sa iti mai doresti sa mergi la teatru cand toti prietenii tai merg la discoteca in fiecare seara? Cum sa iti doresti sa te casatoresti cu fata pe care o iubesti, cand insasi ea iti spune ca nu vrea nici o obligatie. Cum sa iti traiesti propria viata si nu una inventata ca sa satisfaca dorinta poporului.
Cum sa te lupti cu neadevarul si minciuna cand traiesti direct in ea. Cum poate un elev sa nu isi doreasca sa fie avocat sau doctor, desi el are calitati intelectuale medii, cand profesorul ii da note mari si il lauda pentru ca este copilul sponsorului scolii, sau copilul directorului. Cum am putea sa ii spunem copilului nostru ca banii nu sunt atat de importanti cand la televizor vede in fiecare zi ca oamenii se omoara pentru bani si pentru putere? Cum se mai pot promova astazi valorile umaniste si drepturile omului cand insasi cei care le promoveaza le incalca? Cum sa mai putem sa ne exprimam sentimentele cand stii ca altul va profita de tine? cum sa iti destainui propria identitate si cum sa fii sincer cand nu ai incredere nici in fratele tau? Cum sa mai ajuti un cersetor cand stii ca cersetoria a ajuns o afacere?

Lumea a incetat sa mai caute sensul vietii si s-au apucat sa inventeze ei singuri unul cat mai superficial posibil, dupa posibilitati. Cineva care vrea sa scoata si el un ban a inceput sa vanda scopuri in viata gata facute. Daca vrei ti le dau si gata traite. Poti sa stai in fotoliul tau luxos si eu trag viata prin fata ochilor tai. Daca vrei iti vand un loc in parlament, te fac director si daca vrei te fac si educator sau profesor. Depinde ce nevoie si ce frustrari ai tu. Daca ai bani te fac ce vrei tu. Intelegi ? dar, ce te faci daca nu ai bani? Pai te apuci ca disperatu sa faci bani pentru ca asa ai invatat ca banii pot cumpara totul si ca banii sunt numitorul comul al tuturor lucrurilor.

Cum sa nu minti cand daca ii spui tatalui tau ca ai luat 4 la scoala te bate de nu te vezi. Iti vrea binele, sa ai ce nu a avut el, sa realizezi ce nu a fost in stare el. Dar, cum o sa te superi pe el? Stii bine ca iti vrea doar binele, te iubeste, nu? Da, te iubeste, dar daca nu ti-ar implanta tie toate semintele nerodite la el. Daca nu te-ar inscrie la scoala indeplinirii dorintelor lui. Cum sa nu te minti si sa spui „da domnle vreau sa fac facultatea de medicina ca sa il ajut pe tata care e atat de bolnav si care se vaita ca s-a imbolnavit din cauza mea?” Cum sa te faci sofer de raliu cand mama ta nu suporta nici sa mergi cu bicicleta prin curte spunand ca e periculos? Cum sa ai curaj sa iesi cu o fata de care te-ai indragostit cand mama ta ti-a vorbit atata despre curvele care ti-au furat tatal? Cum sa pretuiesti un barbat cand tatal tau te batea si te injura cand erai mica? Cum sa ii spui unei fete ca o iubesti cand mama ta alcoolica iti spunea ca nu esti bun de nimic?

Un om matur nu va minti niciodata. Nu ii va fi frica sa isi asume raspunderea pentru ceea ce face si simte si gandeste.

Cum sa nu iti fie frica de doctori si sa refuzi sa mergi la ei cand in copilarie aiu dat peste unu care nu dadea doi bani pe durerea care o simteai tu cand iti scotea o masea. Cum sa nu te minti ca nu ai nimic, desi te doare si te inteapa inima cand tie iti e atat de frica sa vezi un doctor. Cum sa nu faci infarct cand tu ai probleme cu inima de la 15 ani dar nu ai avut curaj sa vezi un doctor pana la 45?

Cand ma gandesc la oamenii care se autoevalueaza cat de cat corect imi vine sa plang. Ma intreb daca sunt si ei macar 10 % din populatia tarii. Cat de multi sunt cei care se vad in haine de print, care simt ca merita tot, care gandesc ca daca nu li se da este o nedreptate, care cred despre ei ca sunt foarte speciali (printre care ma numar). La fel de multi sunt si cei care cred despre ai ca nu merita nimic, ca nu sunt buni de nimic, ca nu sunt in stare de nimic, ca sunt prosti si urati. Din cele doua grupuri sunt sigur ca o parte dintre ei nu se inseala, dar nici nu au dreptate, pentru ca se evalueaza corect fara ca macar sa isi dea seama. Pentru ca se cunosc prea putin, dar au nimerit-o dintr-o coincidenta pe care nu pot sa o explic.
De unde vine aceasta autoinselare? De ce nu putem sa ne vedem asa cum suntem de fapt? Bineinteles ca din educatie si din raporturile noastre cu realitatea.
Cum sa nu ne mintim pe noi insine cand toata lumea minte pe toata lumea, cum sa avem atata discernamant sa nu uitam cine santem printre atatea minciuni pe care le spunem. Intr-o lume in care parintii isi mint copiii si copiii isi mint parintii, profesorii mint elevii, iar elevii mint profesorii, doctorul minte pacientul, iar pacientul minte doctorul, hotul minte judecatorul, iar judecatorul minte hotul, autocunoasterea si maturizarea devin un fel de utopii.
Ba ceva si mai de necrezut este faptul ca lumea nici nu mai vrea sa se dezvolte, nu vrea sa se maturizeze, nu vrea sa se cunoasca. Ii place distractia, nu are timp pentru prostii da’stea.
Viata trebuie traita, trebuie sa ma bucur de ea….

Iata si opinia Gabrielei Diaconescu :

< M-am decis sa nu le mai spun parintilor adevarul, de fiecare data cand am vorbit cu ei deschis despre o problema, pe care am rezolvat-o in felul meu, ori mi-au tinut un discurs din care reiesea clar ca a fost o alegere proasta modul in care actionasem, ori am fost pedepsita. Din cauza ca nu-mi place modul de predare al profesorului meu, notele mele au inceput sa scada in ultima vrema … dar nu am cu cine sa ma sfatuiesc. Daca i-as povesti mamei, in mod sigur ar spune ca este vina mea, asa ca am ales s-o mint. Ii spun ca totul este in ordine la scoala si ca nu are de ce sa-si faca griji. Ca ma pedepseste acum sau ca ma pedepseste atunci e totuna!>

Din cauza ca adevarul nu este intodeauna usor sau ideal, sunt situatii cand apare firesc intrebarea „n-ar fi mai bine sa mint?”.

Motivele pentru care se minte sunt nenumarate si ofera confort si siguranta in momentul in care este aleasa aceasta cale. Ulterior, apar remuscarile si indoielile in legatura cu etica faptei, insa, cand rezultatul consta in beneficii psihice si materiale, tendinta va fi de perseverare si perfectionare in denaturarea intentionata a adevarului.

Cu cat un individ are un nivel intelectual mai ridicat si un bagaj cultural mai bogat, cu atat minciuna va fi mai elaborata si mai greu de identificat si demontat.

Daca o minciuna se cladeste pe un adevar usor de verificat, sansele de a fi descoperita sunt extrem de mici, pentru ca tendinta va fi sa se integreze partea intregului, fara a se merge cu investigatia pana la aflarea adevarului total.

Minciuna ofera impresia de alegerea cea mai potrivita pentru o situatie care nu poate fi gestionata altfel, dar este si calea cea mai usoara pentru indeplinirea unui scop. Este un act psihic complex, care indica o abatere de la ceea ce este real, in scopul de a se obtine anumite avantaje precum: disculpare, rezistenta in fata normelor societatii, valorizarea propriei persoane, protejarea intereselor proprii, obtinerea de castiguri materiale etc..

Un studiu recent a demonstrat ca acest comportament nu este caracteristic doar oamenilor, ci poate fi intalnit si la maimute. Potrivit oamenilor de stiinta de la Universitatea John Moores, din Liverpool, contextul social in care traieste animalul este adevaratul stimul al nevoii de a minti.

Nimic nou sub soare, este valabil si pentru om, minciuna ii ofera posibilitatea de insertie optima in incalcitul sistem social. Trebuie sa recunostem ca se minte pe toate palierele sociale, fiind un mod de comunicare acceptat si tolerat. Se minte prin inventarea unui fapt inexistent, prin exagerare, omisiune, adaugare, diminuare, si se mai poate minti prin confirmarea unei minciuni spuse de altcineva.

Desi uneori poate parea motivata, minciuna constituie o indepartare de la normele etice si morale, avand repercursiuni atat asupra celui care minte cat si a celor care sufera efectul ei.

Limbajul este ustensila cea mai folosita in emiterea si validarea unui neadevar, este mult mai usor sa confirmi o minciuna cand te ascunzi in spatele cuvintelor. Mimica sau gestica, pe de alta parte, sunt indicatori care pot conduce foarte usor la demontarea minciunii. Prin exersare se poate ajunge la cunoasterea microexpresiilor asociate cu emotii universal recunoscute precum: rusine, tristete, dezgust, frica, bucurie, furie, dezamagire etc.. Identificarea acestora pe fata interlocutorului si calibrarea lor cu limbajul folosit pot conduce spre aflarea adevarului, chiar daca interlocutorul nu-si doreste acest lucru.

Sunt totusi momente in viata in care preferam sa fim mintiti decat sa ni se spuna adevarul, mai ales cand instinctiv cunoastem acel adevar si ne este teama ca ne-ar putea afecta stabilitatea emotionala. In acele cazuri minciuna este un substitut ocazional, dar necesar, al adevărului.

Autocenzura limiteaza accesul la cunoastere si ne transforma in plastilina usor de modelat, in functie de interesul celui care detine cheia adevarului.

Relatiile intre oameni nu pot fi intretinute prin ascunderea adevarului, autenticitatea este cea care confera credibilitate si numai asa se poate ajunge la cunosterea celorlalti, dar si a nostra proprie.
Cea mai buna minciuna este adevarul!

Legături …

Sunt o persoană prietenoasă, deschisă….

Stabilesc des relaţii de prietenie , şi destul de uşor, pentru că sunt o fie “open”…

Unele relaţii continuă să mă mulţumească şi să îmi capteze atenţia cu fiecare etapă , altele însă ….se pierd. Nu am întotdeauna păreri de rău faţa de cele care se pierd, poate doar faţă de timpul pierdut. Motivul ? O prietenie o înlocuieşti treptat, o găseşti în altă persoană. Timpul însă, nu ţi-l mai poţi lua înapoi, nu ţi-l mai dă nimeni ….

Se întâmplă ca unele prietenii să se termine brusc. Fără explicaţii, fără motive. Pur şi  simplu, a doua zi te trezeşti că persoana care îţi era prieten/ă ….nu mai e. Fie din cauza unor vorbe copilăreşti, fie din plictis …fie din oricare alt motiv. Neimportant.

Unele prietenii şi amintiri, rămân “îngropare” , odată ce s-au “dus”…

Altele însă reapar, renasc ….Renasc în nişte oameni mai maturi… Prietenii care aveai impresia ca “s-au dus şi astea” , încearcă să ia din nou “contur”. Alegerea îţi aparţine dacă o ajuţi să recapete contur sau preferi să o laşi acolo unde a fost şi până acum…

Mie personal, prieteniile pe care le re-leg fie au continuat să existe în sufletul meu, fie nu am gasit ceva mai bun până în prezent. Dar o prietenie re-legată nu o să mai fie niciodată cum a fost la început. E ca şi cum ai lega un fir de aţă rup. Nodul e tot nod !

Un gând bun de 1 Martie

Dragii mei cititori,

Soarele ne încântă încă din prima zi a primăverii acestui an. Mirosul proaspăt al florilor şi zumzetul albinelor se simte peste tot în jur.  Aşa sper să fie şi de acum încolo primăvara voastră. Colorată, parfumată, însorită şi plină de bucurie şi oameni dragi alături de voi !

Primăvara să vă găsească  bucuroşi,încrezători şi deschişi către un nou început !Vă imbrăţişez sufletele şi vă trimit un gând curat, aşezat ca mărţişor pe ghiocei ! 🙂

Martisor72

2768snowdrops