Singurătatea e sinceritate

” E greu să stai de vorbă cu tine…

Ceva inexplicabil te îndeamnă să fugi.

În definitiv cum poţi să-ţi răspunzi propriilor acuze… te ridici şi pleci, dai cu pumnul în masă, te strângi de gât?

Nu, nimic din toate astea. Mai degrabă ajungi să rosteşti jumătăţi de adevăr, apoi aştepţi să vezi dacă e loc de mai mult.

Te simţi ca un hoţ surprins cu spatele lipit de ultimele scânduri de gard, gata să dea colţul, eliberat. Apoi se aude o voce căreia trebuie să-i răspunzi.

Te-ai prins. Şi nu mai zici nimic. Ţi-ai aruncat ţie un adevăr gol goluţ sub formă de întrebare. Tocmai când reuşeai să pleci.

Dai din colţ în colţ şi cauţi o salvare în ceva de pe afară. Orice. Poate chiar şi o rugăciune. Căci dacă apelezi la Dumnezeu fie şi pentru câteva momente, uiţi de tine. Uiţi că îţi eşti dator cu răspunsuri, uiţi să faci pace cu tine şi-l iei martor pe Dumnezeu într-un război inutil.

Singurătatea nu e un sentiment şi nici o stare. E o cameră în care intri şi ieşi când cauţi adevărul din tine. Singurătatea e o cameră în care se află sinceritatea. Greu de suportat, sinceritatea devine o saună groaznică şi te alungă ca pe un neiniţiat.

Unii se obişnuiesc. Alţii intră şi ies rătăcind bezmetici. Cei mai mulţi nu-şi pun problema… “

( Tudor Chirilă )  

This_Is_The_Sound____by_Khomenko

Advertisements

One thought on “Singurătatea e sinceritate

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s