Treziţi la realitate

stuck_on_the_horizon_by_nile_can_too-d50jj94 Uneori, când simţim că ajungem într-un punct terminus, încercăm să găsim un sprijin , un motiv pentru care să mergem mai departe şi să reuşim să supravieţuim. Dacă prezentul sau viitorul apropiat nu ne oferă asta, ne întoarcem cu gândul în trecut şi căutăm acolo alinarea…vedem ce frumos a fost atunci …sau cel puţin aşa ni se pare, căci trecutul şi-a aşternut colbul şi vedem distorsionat în ceaţă numai momentele frumoase, care au existat într-adevăr, dar nu a reprezentat totul.

Trăim în trecut pentru că ni se pare că prezentul nu ne poate oferi nimic. Pentru că nu ne-am putut adapta la ziua de azi. Ne întoarcem mereu undeva…unde am crezut că ne-a fost bine cândva.Dar e doar o iluzie, o minciună în care ne simţim confortabil, pentru că cei care ar putea să ne contrazica sunt departe…Şi nu sunt departe doar în sens de kilometraj , ci şi departe de sufletul tău…tu care i-ai ţinut aproape de tine, le-ai acordat încredere şi prietenie.

Ei nu mai sunt demult ce au fost cândva…sau poate nu au fost niciodată. Dar vine o zi când ţi se ia valul de pe ochi şi realizezi adevărul.Te dezgoleşti de minciuna propriei tale minţi, care a încercat doar să te protejeze de viaţa adevărată…Care este o junglă şi tu un animal solitar , ce se ascunde în liane dese, încercând să scape de realitatea crudă, care dormitează la umbra conştiinţei.

Trezirea la realitate e bruscă şi dură, ca după o mahmureală crâncenă în care sorbi din ceaşca de cafea…Şi tot ca mahmureala este şi faptul că nu te surprinde …Te-ai îmbătat prea mult bând din cupa cu venin a trecutului. Ştiai că va urma acest moment,doar că îl amânai …

Speranţa moare ultima. Dar când moare speranţa, ce se întâmplă? Moare şi sufletul acelui om? Sau se întăreşte în solitudinea sa şi merge mai departe? Azi a avut loc o ruptură de trecut. Un “avort” în care au disparut acele persoane care în mintea mea obosită mă ţineau legate cu un “cordon ombilical”. Am ieşit din pântecele călduţ al incoştienţei de sine şi m-am trezit aruncată în realitatea rece.

Toţi ne naştem singuri şi murim singuri. Contează cum trăim în acest interval. Dar viaţa merge mai departe şi supravieţuim- singuri sau nu…Mergem pe stradă şi vedem o mulţime de oameni, dar oare câţi din aceşti oameni sunt umani? Câti sunt în stare să primească şi să ofere la fel?

Advertisements

4 thoughts on “Treziţi la realitate

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s