De Anul Nou !

Dragii mei cititori… a mai trecut încă un an (sincer nu ştiu când a trecut, parcă prea repede “s-a mişcat”)…şi ne “bate la uşă”  un nou an.

Dacă ar fi să trag o linie acum, la final, aş putea spune că a fost un an PLIN! Plin….cu de toate ! Schimbări, emoţii, bucurii, tristeţi, decizii, examene, plimbări, realizări, eşecuri etc. A fost un an din urma căruia am avut ce învăţa (zic eu)…

Sfârşitul acestui an mă găseşte emotivă, nostalgică, bucuroasă,  indrăgostită…

Acum fac loc unui an nou care, sper eu, să fie unul mai bun, cu mai multe provocări, cu mai multe decizii corecte ! Sper să fie un an în care să mă bucur de fiecare clipă ! Sper să fie un an care să mă găsească mai mult alături de cei dragi mie, aşa cum sunt în această perioadă !

Eu vă doresc şi vouă să aveţi un an liniştit, prosper, bun, sănătos, voios, plin de râsete şi succese ! Ţine-ţi-i aproape pe cei dragi vouă, şi preţuiţi fiecare clipă !

Vă spun din suflet un călduros, LA MULŢI ANI !

Să ne (re)citim sănătoşi, voioşi  şi în anul următor !

Toate cele bune şi…. petrecere frumoasă !!!!! :*

2013

Tudor Chirilă – “Crăciunul nu e …”

                                                                                                           17385Crăciunul nu înseamnă cadouri, dacă asta înseamnă nervi. Crăciunul nu înseamnă îmbulzeală, ci mai degrabă retragere. Crăciunul nu e goana irezistibilă de a fi în rând cu lumea care pune bucatele pe masă “că aşa-i tradiţia”. Crăciunul nu e tradiţie. Crăciunul nu e ghiftuiala oarbă, nu e năpustire hulpavă după ce ai postit. Crăciunul nu e război în trafic pentru familie. Crăciunul nu e familie dacă familia zbârnâie de tensiuni nerostite. Crăciunul nu e Moş Crăciun în alb şi roşu. Crăciunul nu e colind cu orice preţ, supracântat, la ore nepotrivite. Crăciunul nu e o perioadă în care “ne deschidem inima ca să intre lumina sfântă”. De ce ar fi închis în restul anului? Crăciunul nu e slogan dulceag sau vorbe mari. Crăciunul nu e reamintirea valorilor morale lipsă. Crăciunul nu e un program special la televizor. Şi nici zâmbet fals nu e Crăciunul. Crăciunul nu e prilej de regret că nu ai cu cine petrece sărbatorile. Crăciunul nu e bilanţ. Crăciunul nu e lumina electrică în exces sau bradul pe care te-ai luptat să-l aduci acasă ca un erou modern. Crăciunul nu e luptă. Crăciunul nu e promoţie. Nu-l găseşti pe rafturile care urlă că e Crăciunul. Nu e cozonac, caltaboş, tobă, şorici sau vin roşu. Crăciunul nu e ilustrată şi nici fericire tâmpă împachetată în spoturi publicitare cu reni şi Moş Crăciuni pentru diferite nişe. Crăciunul nu e nimic din toate astea. Nu e drum’n base, nici popcorn sau clubbing. Crăciunul nu e discotecă şi nici fantezie sexuală de iarnă. Crăciunul nu e bere. Crăciunul nu e nimic din tot zgomotul ăsta surd şi disonant ca o orchestră mondială care se acordează la nesfârşit fără să mai înceapă să cânte. N-are niciun rost aşa. Nu e despre asta. Nu pentru mine. Mi-o spun în fiecare an, încercând cu disperare să înot spre marginile vârtejului care mă trage la fund unde în malul vâscos zac resturi de sarmale, conserve, reproşuri, un fel de mâzgă sufletească, o inerţie veştedă.

Crăciunul e altceva. Crăciunul este momentul în care s-a schimbat TOTUL. Crăciunul e momentul în care Oamenii au descoperit Speranţa prin Iubire. Vorbe mari, nu? Da de unde, vorbe prea mici plutind pe Marea Moartă. Dar, pentru ca vorbele astea mici care plutesc în derivă să ajungă la destinaţie şi să umfle pânzele celor care mai au curajul să navigheze, e nevoie să sărbatorim Crăciunul. Pentru EL. Pentru tot ce ne dă în fiecare zi. Pentru tot ce uităm să-i înapoiem.

Aş fi vrut să închei altfel. De fapt, Crăciunul nu e nici măcar ce am scris eu aici. Nu poţi scrie despre Crăciun în mijlocul Mării Moarte.”

christmas-tree-wallpaper1024x768

Am preluat această postare, nu din lenea de a scrie ceva din mintea mea, sau din “impotenţă” literară (de care oricum cam dispun în ultimul timp…pentru prea mă simt în “apele mele”), ci pentru că descrie prea bine zilele de astăzi, şi mă regăsesc COMPLET în el !

Duminică…

E duminică…

Azi nu vreau să fac nimic. Vreau doar să tac, să privesc dansul fulgilor de nea  care, parcă se grăbesc să acopere tot! Vreau să îmi asculţi tăcerea…să o înţelegi. Să nu mă întrebi nimic, pentru că nu ştiu să răspund. Sunt în una din puţinele dăţi când nu am răspuns la ceva (cel puţin în ceea ce mă priveşte).

Duminica asta mi-e dor mai mult decât de obicei….. Sunt mofturoasă. Îmi lipseşte tot şi nu-mi ajunge nimic. Vreau mai mult. De la mine, de la tine, de la toţi . Vreau altceva !

Azi îmi lipseşte râsul ăla copilăresc cu care erai obişnuit, înţelegerea pe care o cauţi, drăgălăşenia. Azi nu ştiu ce să îţi spun, nu ştiu să te înţeleg, nu ştiu să îţi dau sfaturi -deci nu mi le cere-.

Azi…ştiu doar să tac. E duminică şi…sunt greu de iubit, imposibil de înţeles ! Azi sunt….altfel ! Doar azi ….

430423_231774016909552_563383448_n