Un alt început ….

Mhhmmm…cred că ştiţi despre ce început vorbesc ! Nu că ar fi ceva extraordinar, aşteptat de o viaţă, şi că ar merita aşa tare pomenit pe aci….

Mdap….începutul unui nou an universitar. Începutul unui nou CHIN ! :)))

Well….nu ! Nu aştept acest început… As mai fi vrut  să se prelungească vacanţa asta..cu muuult !! Nu că ar fi fost o vacanţă extraordinară, dar cel puţin mă bucuram de câteva chestii ( de care o să uit din moment ce începe facultatea şi de care o să îmi fie dor).  Spre exemplu : ora la care pofteşte inimioara mea să mă trezesc, să îmi iau liniştită micul dejun (chiar şi o oră dacă e nevoie), să ies la orice oră să mă plimb, să mă bucur de străzile destul de libere (fără trafic infernal, cozi, nervi, claxoane, oameni disperaţi să ajungă la cursuri/servici etc.). Să nu am grija că pentru mâine am tona de materie de memorat ca un robot, sau să îmi pregătesc mapa cu n’şpe foi şi obligatoriu intrument pentru scris (eu preferând creionul).

Mda…de mâine va trebui să mă re-obişnuiesc cu program (nu fix, distorsionat suficient cât să îmi pună creierul pe bigudiuri), de mâine oroarea autobuzelor (cred că o să încep să merg mai mult de jos, deşi e ceva distanţă- sănătate curată şi picioarelor,plămânilor, şi mai ales nervilor, cu care oricum nu stau excelent-, sau cred că o să îmi iau biclă – cu maşina e imposibil de circulat ( al doilea Bucureşti este aici ).

Sincer, mi-e dor să îmi revăd colegii. Nu ne-am văzut mufarinele de multişor, şi se simte !! Probabil o să avem destule de povestit ….

Mâine presimt ca va fi o zi lungă şi …..plictisitoare. Iniţierea boboceilor, şi în mare parte, activitatea va fi destinată lor (rolul meu acolo nevăzându-l ca fiind unul semnificativ) .

Mă simt puţin nervoasă…stresată. Pentru că ştiu că va fi un an greu (poate nu mai greu decât primul), dar oricum…. Având în vedere că primul an nu am fost foarte “harnica”  şi nu am avut foarte multă energie,  şi că m-am lovit de multe lucruri noi şi grele – ceea ce m-a cam speriat-, dar sper ca anul asta să fiu mai …puternică , mai stăpână pe mine, mai ambiţioasă. Pentru că ştiu că pot. Dar eu fiind o persoană destul de comodă în majoritatea cazurilor, evident, prefer să fac ce e mai simplu – deşi nu e cea mai bună soluţie. Anul acesta îmi propun să schimb rocada. Comoditatea o voi păstra pentru altceva, şi va trebui să fac nu ce e mai simplu, ci ceea ce trebuie !

Hai să fie cu noroc acest început, şi să fie un an …productiv, suportabil, liniştit, oke.  Mult noroc tuturor studenţilor !

ps: sunt studentă la facultatea de FIZICĂ ! (acum sper că înţelegeţi starea mea).

Favourite “Desperate housewives” quotes !

Nu sunt fană a acestui serial (despre care, mulţi consideră a fi unul piţipongesc). În general, în toate filmele/serialele pe care le urmăresc, caut ideea care a vrut să fie transmisă nouă,celor care vizionăm, şi eventual, fragmente din care chiar putem învăţa ceva …

Iată, aşadar, o listă cu cele mai interesante citate desprinse din acest serial (din care, recunosc, nu am reuşit să văd decât o parte din episoade-deocamdată).

“Trust is a fragile thing. Once earned, it affords us tremendous freedom. But once trust is lost, it can be impossible to recover. Of course the truth is, we never know who we can trust. Those we’re closest to can betray us. And total strangers can come to our rescue. In the end, most people decide to trust only themselves. It really is the simplest way to keep from getting burned.”

“We may think we left the past behind, but it has a way of catching up to us. Though we want to run away, we are forced to confront our past and these secrets that is buried must come into the light and then we are able to move on. We all need to leave the past behind and move on towards the future and if we are lucky, we will have help getting there.”

Yes, each new day in suburbia brings with it a new set of lies. The worst are the ones we tell ourselves before we fall asleep. We whisper them in the dark, telling ourselves we’re happy…or that he’s happy…that we can change…or that he will change his mind. We persuade ourselves we can live with our sins…or that we can live without him. Yes. Each night before we fall asleep we lie to ourselves in a desperate, desperate hope that, come morning, it will all be true.”

“Spring comes every year to Wisteria Lane, but not everyone remembers to stop and smell the flowers. Some are too busy worrying about the future or mistakes they’ve made in the past. Others are preoccupied with not getting caught or thinking of ways to catch someone else. Still, there will always be a few who remember to take a moment and appreciate what spring has given them. Just as there will always be those who prefer to sit in the dark brooding over everything they’ve lost.”

“Nothing is forever and the time comes when we all must say goodbye to the world we knew. Goodbye to everything we had taken for granted. Goodbye to those we though would never abandon us. And when these changes finally do occur, when the familiar has departed and the unfamiliar has taken its place, all any of us can really do is to say hello and welcome.”

“It’s an odd thing to look back on the world, to watch those I left behind. Each in her own way so brave, so determined, and so very desperate. Desperate to venture out, but afraid of what she’ll miss when she goes. Desperate to get everything she wants, even when she’s not exactly sure of what that is. Desperate for life to be perfect again, although she realizes it never really was. Desperate for a better future, if she can find a way to escape her past. I not only watch, I cheer them on, these amazing women. I hope so much they’ll find what they’re looking for. But I know not all of them will. Sadly, that’s just not the way life works. Not everyone gets a happy ending.”

“Everyone enjoys a game of make-believe now and then. Of course, the ways in which we play can vary greatly. Sometimes we tell ourselves work won’t interfere with our family life. Sometimes, we imagine certain relationships to be more meaningful than they really are. Occasionally, we put on a show, as if to convince ourselves our secrets aren’t really all that terrible. Yes, the game of make-believe is a simple one. You start by lying to yourself, and if you can get others to believe those lies, you win.”

“Everyone in the world needs someone they can depend on. Be they faithful friends, determined advocates, or a loving family. But occasionally in life, the people we thought would always be there for us…leave. And if that happens, it’s amazing the lengths we’ll go to, to get them back.”

“Cameras are simple tools designed to capture images. Images that tell us more about ourselves than we realize. They remind us of the long journey we’ve taken. The loved ones who traveled alongside of us. Those we lost along the way. And those waiting for us on the road ahead. Yes, cameras are tools designed to capture images. But in truth, they can capture so much more. They can uncover hidden longing of men who should no longer care. They can reveal the extraordinary secrets of the most ordinary marriages. Most amazing of all, cameras can quietly and clearly reveal to us our dreams. Dreams we didn’t even know we had.”

“It’s not always that easy to distinguish the good guys from the bad guys. Sinners can surprise you. And the same is true for saints.Why do we try to define people as simply good or simply evil? Because no one wants to admit that compassion and cruelty can live side by side in one heart. And that anyone is capable of anything.”

“Temptation comes to all of us. Whether or not we succumb depends on our ability to recognize its disguise. Sometimes it arrives in the form of an old flame, flickering back to life. Or a new friend who could end up being so much more. Or a young child who awakens feelings we didn’t know we had. And so we give in to temptation, all the while knowing come morning, we’ll have to suffer the consequences.”

“We’ve all done something in our lives we’re ashamed of. Some of us have fallen for the wrong man. Some have let go of the right woman. There are those who have humiliated their parents and those who have failed their children. Yes, we’ve all made mistakes that diminish us and those we love. But there is redemption if we try to learn from those mistakes and grow.”

“There is a prayer intended to give strength to people faced with circumstances they don’t want to accept. The power of the prayer comes from it’s insight into human nature. Because so many of us rage against the hand that life has dealt us. Because so many of us are cowardly. And afraid to stand up for what is right. Because so many of us give into despair when faced with an impossible choice. The good news for those who utter these words is that God will hear you and answer your prayer. The bad news is that sometimes the answer is no.”

“When the truth is ugly, people try to keep it hidden, because they know if revealed, the damage it will do. So they conceal it within sturdy walls or they place it behind closed doors or they obscure it with clever disguises but truth, no matter how ugly, always emerges. And someone we care about always ends up getting hurt. And someone else will revel in their pain and that’s the ugliest truth of all.”

“It’s a shocking moment for each of us. That moment we realize we are all alone in this world. The family we take for granted could one day abandon us. The husband we trust so implicitly might betray us. The daughter we love so deeply perhaps won’t return to us. And then we could end up all by ourselves. Of course, some see great value in going it alone.”

“Every storm brings with it hope that somehow by morning, everything will be made clean again. And even the most troubling stains will have disappeared. Like the doubts over his innocence or the consequence of his mistake. Like the scars of his betrayal or the memory of his kiss. So we wait for the storm to pass hoping for the best even though we know in our hearts some stains are so indelible, nothing can wash them away.”

“We all carry something with us. Of course, it’s nice if we travel with someone who can help lighten the load. But usually, it’s easier to just drop what we’ve been carrying so we can get home that much sooner assuming, of course, there will be someone there to greet us when we arrive. Why do we clutch at this baggage, even when we’re desperate to move on? Because we all know there’s a chance we might let go too soon.”

“We all have our reasons for rewriting history. Sometimes we need to provide ourselves alibis. Sometimes we wanna hurt someone who has hurt us and then there are times we just wanna spare ourselves embarrassment. Of course, there are some who feel that to rewrite history is just another way to lie but what is history anyway but a set of lies agreed upon?”

“We all honor heroes for different reasons. Sometimes for their daring, sometimes for their bravery, sometimes for their goodness. But mostly we honor heroes because at one point or another, we all dream of being rescued. Of course, if the right hero doesn’t come along, sometimes we just have to rescue ourselves.”

Îmi place finalul fiecărui episod atunci când naratorul vorbește și spune ceva la care toată lumea se poate conecta  și  simbolizează sensul episodului.  🙂

Love addiction …

În fiecare zi ne confruntăm cu dependenţa. E şocant să vezi câte tipuri de dependenţă există. Ar fi fost prea simplu dacă ar fi fost vorba doar de droguri, băutură şi ţigări.

Cea mai grea parte, când e vorba de renunţat la ceva, e să vrei să renunţi. Doar există un motiv pentru care am devenit dependenţi, nu?

Prea des se întâmplă ca, la un moment dat, lucrurile obişnuite din viaţă să depăşească un anume prag şi să devină obsesive…un viciu…incontrolabil.

Căutăm cu disperare euforia, euforia care face ca toate celelalte…să pălească.

Problema cu dependenţa e că niciodată nu se termină cu bine. Până la urmă, oricare ar fi drogul nostru, la un moment dat încetează să ne mai facă să ne simţim bine şi începe să ne facă rău.

Totuşi, se zice că nu poţi să te laşi până nu ajungi la pragul cel mai de jos. Dar de unde ştii când ai dat de el ?

Pentru că indiferent cât de rău ne răneşte acel lucru…uneori renunţarea la el doare şi mai tare .

Vânt de schimbare…

În viaţă, schimbarea este inevitabilă… Nimic nu rămâne la fel pentru mult timp. Ori ne adaptăm la schimbare, ori suntem lăsaţi în urmă.

Totul se schimbă. De cele mai multe ori, nu ne dăm seama pe moment de schimbare. Din diverse motive nu mai suntem aceeaşi, nu mai avem ce aveam odată, sau nu ne mai place atât de mult ceva pentru care, în trecut, riscam totul.

Ne schimbăm,  ne maturizăm, pierdem ceva în timp ce câştigăm altceva. Din toate învăţăm ceva, şi astfel intervine schimbarea.  Şi depinde de noi dacă schimbarea este una bună. Este bună atâta vreme cât ne păstrăm verticalitatea, optimismul, stabilitatea. Atâta vreme cât ne schimbăm singuri (şi nu ne schimbă alţii), gândim singuri schimbarea (şi nu o fac alţii pentru noi) şi credem în ea.

Se schimba plăcerile noastre, dar felul nostru de a fi ar trebui să fie acelaşi (sau să fie din ce în ce mai bun). Sunt lucruri pe care le schimbăm la noi, şi altele pe care nu putem să le schimbăm. Sunt lucruri pe care le schimbăm fără să vrem.

Schimbarea…

Nu ne place. Ne temem de ea. Dar n-o putem opri. Ori ne adaptăm la schimbare, ori rămânem în urmă.

Doare să te maturizezi. Şi cine spune că nu-i aşa, minte ! Dar ăsta e adevărul. Uneori, din ce se schimbă lucrurile, din aia rămân la fel.

Şi uneori…uneori schimbarea e bună. Uneori schimbarea e …totul !

Riscantul “am înţeles”

Am înţeles.

Greu răspuns, dar totuşi atât de uşor de spus şi de scăpat dintr-o situaţie. De câte ori nu ai spus “am înţeles” , deşi nu înţelesesei absolut nimic,dar din cauza faptului că nu ştiai ce să răspunzi, sau nu aveai nevoie de o ceartă, răspundeai liniştit aşa…

De-a lungul timpului, m-am folosit de  “am înţeles” până când, în sfârşit, AM ÎNŢELES cât de mult rău mi- a făcut…atât în viaţa de zi cu zi, la muncă şi la şcoală.
Regret că nu am spus când nu am înţeles şi am minţit din motive absurde. Am pierdut  relaţii de prietenie, pentru că “am înţeles” de prea multe ori ceva ce nu înţelegeam. Regret, dar mă şi bucur pentru că acum pot spune că m-am maturizat; cel puţin din punctul ăsta de vedere.

Încearcă să nu te laşi furat/ă de riscantul “am înţeles”. Fii sincer…altfel ai doar de pierdut ! 😉