Full moon….

E lună plină… 

E rece, e tăcută, dar e acolo…doar ea mă mai ascultă.

Am senzaţia că, dintre toţi oamenii de pe Pământ, doar pe mine mă priveşte…Imi dă o stare ciudată… Îmi aduce în minte o mulţime de amintiri.

Mă agită, mă face să râd, mă face să fiu tăcută pentru cateva momente…

Mă face să mă gândesc la prima seară când te-am cunoscut. Am privit împreună cum, atunci, luna işi lua adio de la noi, şi cum ne-a surâs răsăritul soarelui la fiecare pas al său.

Era răcoare (ca acum), era dimineaţă,era…aer curat, mirosea a linişte…şi a cafea !

Aveai : altă figură, altă atitudine, alte vorbe, alte haine, altă privire,alt surâs, altă viaţă, alt corp, alt miros, altă freză, altă culoare, alte sentimente…

Acum mă întreb unde au dispărut toate acestea, pentru că am nevoie de ele şi de tine în nopţile mele singure cu luna plină….

Îmi e linişte…

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s