Dacă moneda naţională ar fi “fericirea”, cât de bogat ai fi?

Când ţi-ai pus ultima oară această întrebare ??

Îmi plac oamenii. Îmi place să le ştiu trăirile (sau cel puţin să intuiesc), să comunic cu ei, să ştiu ce îi doare, ce îi bucură. Să îi cunosc !

Azi am văzut clar diferenţa dintre oamenii într-adevăr fericiţi, şi oamenii care doar vor să pară fericiţi . Mă sperie cât de “ancoraţi” sunt oamenii la societatea din zilele noastre. Suntem tot mai grăbiţi, tot mai stresaţi. Alergăm mereu încolo şi-ncoace, căutăm să strângem sume, ne căutam fericirea (materială în special, pentru că de cea spirituală nu prea ne mai facem timp) în portofel, în comerţ, poate la vreo tarabă sau la vreun magazin cu reduceri de preţ… Câţi dintre noi chiar o şi găsesc acolo ??

De ce nu vedem ca fericirea este  chiar în noi ?

Sau ……oare şi fericirea s-a comercializat ??? S-a ascuns şi ea în bancomate si vitrine ??

Atunci e grav….:-|

Eram azi prin centrul oraşului cu o colegă….Am petrecut câteva ore bune pe acolo. Am vazut multe chipuri, multe feţe, multe stări … Oameni frumoşi, oameni înstăriţi, oameni bine îmbrăcaţi, oameni cu studii, oameni cu principii şi viitor, oameni cărora nu părea să le lipsească aproape nimic.  Dar majoritatea grăbiţi, obosiţi, încruntaţi, dezamăgiţi, plictisiţi. Oamenii au uitat oare să zâmbească ?  Atât de usor se uită să fii …fericit ??? Nu mi-am imaginat…

Într-un moment spontan, însă, doi oameni (pereche)…m-au suprins şi m-au cam pus pe gânduri…

Doi oameni simpli, oameni necăjiţi (material cel puţin), oameni care trăiesc de pe o zi pe alta, oameni a căror casă este parcul şi a căror acoperiş este cerul. Oameni cu nevoi şi lipsuri, oameni fără bani, fără haine curate ….dar FERICIŢI . Păreau extrem de fericiţi !! Oameni care se iubeau. Se ţineau de mână, râdeau cu o poftă incredibilă,molipsitoare (pe care foarte rar o întalnesc la ceilalţi ), oameni care păreau să aibă totul (chiar dacă buzunarele erau goale ( probabil şi burţile). Dar aveau sufletul plin…de fericire şi zambet. Mi-au atras rapid atenţia prin pofta cu care râdeau, şi prin gesturile de afecţiune pe care şi le arătau. Pe moment, cât aşteptau la semafor culoarea verde, nu mi-am putut dezlipi privirea de la ei, eram deconectată pentru câteva secunde de tot ce  era în jurul meu, priveam şi mă gândeam spre ei ! Nu m-am putut abţine să nu zâmbesc, şi să îi spun colegei mele cu voce tare  : “Uite, Olly, oameni fericiţi ! Âştia sunt oameni fericiţi! Oameni de ăştia vreau să văd mai des !” (în timp ce alţii îi catalogau în tot felul de apelative negândite, meschine, idioate, şi îi ocoleau. Da, nu au casă, nu au ce mânca, nu au haine curate sau întregi, nu au ochelari de soare roz, nu au tenişi Adidas (doar nişte perechi de şlapi amărâţi). Nu au Ipod-uri şi nici laptopuri,  nu au nimic. Dar au fericirea deplină în suflete ! Âştia sunt oameni fericiţi !

Pe moment eram tentată să îi intreb “Dacă nu aveţi nimic, de ce sunteţi fericiţi ? Ce anume vă face atât de fericiţi ??”

Mi-ar plăcea să văd mai des oameni de ăştia. Prefer să văd mai des oameni săraci material, dar bogaţi în suflete (fericiţi). Însa oamenii nu sunt aşa… . Se poate citi uşor pe expresiile chipurilor “problemele” care îi frământă. Aceleaşi, all day : ” de ce întârzie taxiul ?”, “Of, iar am de lucru până târziu !”, “am uitat să iau copilul de la şcoală”, “Am uitat de programarea de la salonul de manichiură”, “Mâine ce bluză îmi cumpăr?”, “Ea de ce e mai frumoasă decât mine?”, “El de ce are mai mulţi bani decât am eu?”, “Iar nu mai am bani de benzină !”,”Vreau să câştig mai mulţi bani”, “Ce maşină scumpă să îmi iau ca să fac impresie?”, “Cate etaje să aibă casa mea ?” etc. Adică probleme “comerciale”, cotidiene, urbane.

Câti  oameni se întreabă – înainte de a-şi număra banii din buzunare ” De ce nu sunt fericit daca am prietenii alături şi sunt sănătos?”, “Chiar se merită să uit de fericirea mea  pentru  o bancnotă de plastic?”. Sunt ?? Unde?? De ce nu îi văd ?? De ce nu îi întâlnesc? Vreau să ii cunosc !

Ies zilnic în oras, mă plimb  mult.  Întălnesc extrem de mulţi oameni, zilnic. Şi expresia lor  fizică spune totul. Aceleaşi feţe zilnic….

Sunt tristă că oamenii nu sunt fericiţi…

Oare dacă ar fi fericiţi, lumea ar fi mai bună ? Probabil că da…Dacă şi-ar dori, cu siguranţă ar face-o mai bună ! 🙂

Tu cât de “bogat” eşti ?? 

Advertisements

3 thoughts on “Dacă moneda naţională ar fi “fericirea”, cât de bogat ai fi?

  1. Trebuie sa recunosc, mi-a placut postul, Lore mama. Bravo! 🙂

    Si asa e, lumea nu prea mai are timp, iar unul din factorii care duc la nefericire este dorinta!! Daca oamenii nu si-ar dori anumite lucruri pe care nu le pot avea, ar fi fericiti. Trist…

  2. Mai bine ca nu e moneda nationala… Ne-ar jecmani-o si p-asta. Asa ramane ca un bun pe care inca nu il pot taxa. E ca si aerul, nu il simti, dar il respiri. La fel si cu fericirea… Trebuie doar sa nu respiri ” noxe” in mod voit. Pe cat de simplu e, pe atat de mult complicam noi totul.
    Iar la intrebarea de final:
    Cea mai bogata…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s